Continuare de AICI, AICI și AICI: Iată și începutul deliberării mele, adică să-mi recunosc subconștientul. E o cotitură foarte primejdioasă a vieții, fiindcă acum e un contact mai tangibil, mai obiectiv cu sinele. Sunt în fața unei provocări: fie admit ceea ce am descoperit că sunt, fie fug și mă ascund. Ne găsim acum tocmai acolo unde cuțitul se fundă cel mai adânc în rană. Ne găsim tocmai pe...
Când ne gândim la pocăință, vedem mereu imaginea obscură sau cenușie a durerii, a unei inimi strânse, a lacrimilor, a unei tânguiri fără capăt pentru trecutul nostru, atât de întunecat și de nevrednic. Nevrednic de Dumnezeu, de noi, de viața care ne-a fost dată. Aceasta este doar o parte a pocăinței, mai bine zis, trebuie să fie doar o clipă a ei. Pocăința trebuie să crească în bucurie și lucrare...