Nici nu uitasem bine de ele, după primele două războaie mondiale, că iată-le venind. Parcă mai impunătoare, mai multe și – în ce ne privește – cam din aceeași direcție. Gluma că „rusul te vizitează cu tancul” se dovedește mereu de actualitate. Ucraina – o țară cu istoria unui continent – e (din nou) cotropită. Blindatele rusești mărșăluiesc pe străzi, iar oamenii sunt...
Un geam ne desparte de ei. Sunt într-un autobuz, dar fără o destinație precisă. Precum părinții lor, știu doar de unde au plecat… însă nu știu unde vor ajunge. Singura certitudine în urmă. Înainte, orice ar însemna asta, e totul imprevizibil. Ochiii lor triști ne privesc insistent. Nu ne putem sustrage, noi, românii, pentru care suntem „prima stație”. Ospitalitatea noastră milenară e pusă...