Uneori calcă cineva în inima mea, Calcă aprins, parcă s-o ia. O măsoară în jos și-n sus. Eu tac, ascult și adast supus: O fi boala, o fi moartea Nu mă răzvrătesc, asta mi-e partea. Mă doare, dar nu mi-e frică Numai inima se face mică, mică… Într-o noapte pașii largi, tot mai largi… – Domol, inimă, că te spargi. Strig la ea: „Ești nebună?” Ea-mi bate-n urechi să-mi spună: „Omule, scoală...