Eticheta

Henri J. M. Nouwen

H

Exercițiu de neuitare: Henri J.M. Nouwen

La 21 septembrie 1996 se stingea unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori creștini ai secolului XX: Henri Nouwen. S-a născut în 1932 în Olanda, dar şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii în Statele Unite şi în Canada. A fost preot catolic şi un foarte îndrăgit conferenţiar şi autor de lucrări de teologie şi spiritualitate. A predat la universităţile Notre Dame, Yale şi Harvard din SUA. A scris...

Fiul risipitor: reîntâlnirea

Continuare de AICI, AICI și AICI: Pe măsură ce mă pătrund de toate acestea, îmi dau seama că povestea tatălui şi a fiilor săi pierduţi spune că nu eu l-am ales pe Dumnezeu, ci Dumnezeu a fost Acela care m-a ales cel dintâi. Iată marele mister al credinţei noastre. Nu noi îl alegem pe Dumnezeu. Dumnezeu ne alege pe noi. Din veşnicie suntem ascunşi „în umbra mâinii lui Dumnezeu“ şi „încrustaţi în...

Fiul risipitor: întoarcerea

Înţelesul întoarcerii fiului celui mic este exprimat succint în cuvintele: „Tată, nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.“ Pe de o parte, fiul cel mic îşi dă seama că şi-a pierdut demnitatea de fiu, dar totodată sentimentul demnităţii pierdute îl face conştient că este totuşi fiul care a avut o demnitate de pierdut. Întoarcerea fiului celui mic are loc tocmai în clipa în care îşi revendică...

Fiul risipitor: însingurarea

Ce i s-a întâmplat fiului în acea ţară îndepărtată? Dincolo de toate urmările materiale şi fizice, care au fost consecinţele lăuntrice ale plecării lui de acasă? Succesiunea de evenimente este cât se poate de previzibilă. Cu cât fug mai departe de locul unde sălăşluieşte Dumnezeu, cu atât mai slab aud glasul care mă numeşte Preaiubit, şi cu cât aud mai slab acel glas, cu atât sunt prins mai...

Smerenie, nu autodepreciere

Unul dintre cele mai mari pericole în viața spirituală este autorespingerea. Când spunem: „Dacă oamenii m-ar cunoaște cu adevărat, nu m-ar mai iubi”, alegem drumul către întuneric. Adesea suntem făcuți să credem că autodeprecierea este o virtute, numită umilință. Dar umilința este în realitate opusul autodeprecierii. Este recunoașterea plină de gratitudine că suntem prețioși în ochii lui Dumnezeu...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.