Mă duce gândul la doamna Fidget, care a murit acum câteva luni. E într-adevăr umitor cum i s-a luminat familia. Expresia abătută a dispărut de pe chipul soțului ei care începe să-și recapete puterea de a râde. Băiatul mai mic, pe care-l considerasem întotdeauna un omuleț acru și țâfnos, se dovedește a fi absolut normal omenește vorbind. Cel mare, care nu mai dădea pe-acasă decât ca să se culce...
11 aprilie 2016
Portretul doamnei Fidget (sau cum poți să-i faci praf pe cei dragi cu excesul de afecțiune)
11aprilie