Isus nu învăța așa cum o făceau de obicei învățătorii Legii, ci, în primul rând, printr-o bună cunoaștere a inimii omului, al cărui limbaj îl vorbește: în tot ce spune primează imaginile, metaforele, nu abstracțiunile. Era pătruns de adevărul biblic potrivit căruia valoarea supremă revine inimii, adică centrului dinamic al persoanei, în care, dincolo de disocierile dintre inteligență și voință...
Deseori îndoiala nu este o alternativă la credință, ci un pas anterior, care dispare când este substituit de căldură și de bucuria de a-L vedea pe Isus. Firește, cine se îndoiește, își amână răspunsul final, merge spre credință, dar nu fără efort. În cazul aparițiilor, dubiul a fost o mișcare ineluctabilă a spiritului, dezorientat în fața unui eveniment incomparabil. De aceea, cei Unsprezece care...
Într-adevăr, Hristos străbate încă pământul: prin trupul Său mistic, acum, pe când atunci l-a străbătut prin trupul Său fizic. Evanghelia a fost preistoria Bisericii, așa cum Biserica este istoria posterioară evangheliei. Lui i se refuză și astăzi un loc în casele de oaspeți, precum odinioară la Betleem; noi Irozi cu nume sovietice sau chineze Îl persecută cu sabia; alte satane se ivesc pentru a...
Nici o sărbătoare nu poate fi trăită doar în ziua aferentă ei. Vechiul Testament ne învață – prin porunca lui Dumnezeu – că evreii nu-și puteau ține sărbătorile decât anticipându-le inițial și apoi savurându-le copios. Astfel, înainte cu câteva zile se cerea o anumită pregătire, așa cum în urmă cu câteva zile se cerea o nostalgiere a sărbătorii. Creștinismul timpuriu a aplicat aceeași...
Spusele consemnate ale lui Hristos nu sunt gândire formulată. Ele sunt descrieri ale unei intuiții nemijlocite. Ideile se găsesc în mintea Sa ca niște imagini directe, fără a fi analizate în termeni de concepte abstracte. El vede în mod intuitiv relațiile dintre oamenii buni și oamenii răi. Spusele Sale sunt acțiuni și nu adaptări ale conceptelor. El vorbește în cele mai slabe abstracții de care...