Bădicul Simionaș apucase slova cea bătrână, citea cu potcoave ca pe apă, și când se iviră cărți cu litera cea nouă și mirarea fu mare, iar necazul și mai mare. Îi umblau la școala din sat cei doi din urmă copii, un băiat și o fetiță, trebuie să cumpere alte cărți, cele din care învățaseră cei mai mari nu mai erau bune. Pentru atâta încă nu s-ar fi supărat dumnealui așa de greu, o cheltuială mai...
Onișor, mândru, se oprea și ne recomanda ca pe niște domni mari, cărturari, prieteni lui de când e lumea. Și satul lua act. Am întrebat de școală: Apăi școală n-avem. S-a clădit jos, în comuna cea mare. Dar biserică? Biserică avem, dar lipsește preot, că nu ne ajung puterile să-l întreținem, lămuri el. Dar urcă o dată, de două ori pe an, cu rândul, câte un domn preot de jos și ne slujește slujba...