Există o supraabundență de Tine, o, Doamne, răsuflarea mea, de aceea oamenii nu Te văd. Tu ești mult prea vădit, o, Doamne, suspinul meu, și de aceea atenția oamenilor e abătută de la Tine și îndreptată spre urșii polari, spre rarități aflate la distanță. Tu Îi slujești pe slujitorii Tăi prea mult, dulcea mea credincioșie, de aceea Tu ești supus disprețului. Tu Te ridici spre a aprinde soarele...
Te rog, scumpe Isuse, ca așa cum Te-ai îndurat de mine și mi-ai îngăduit să absorb cu bucurie cuvintele cunoașterii Tale, tot astfel, în bunătatea Ta, îngăduie-mi să ajung în cele din urmă la Tine, izvorul întregii înțelepciuni, și să locuiesc pentru totdeauna în prezența Ta.
(Venerabilul Beda)
Binecuvântatul meu Mântuitor, bat pasul încoace și încolo la altarul angajamentului. Chiar vreau să deprind un obicei statornic al rugăciunii; cel puțin, asta vreau în momentul de față. Nu știu sigur dacă același lucru îl voi mai vrea peste două săptămâni. Știu însă că fără un anume fel de comuniune consistentă cu Tine, nu voi ajunge să cunosc supunerea sfântă. Așadar, pe cât îmi stă în putință...
Fii a mea lumină, o Domn al inimii mele/ Tu ești totul pentru mine./ Tu esti gândul cel bun, ziua și noaptea/ Când mă trezesc sau când mă culc, prezența Ta mă luminează./ Fii a mea înțelepciune, fii cuvântul meu./ Eu sunt cu Tine și Tu ești cu mine.
(Rugăciune irlandeză din sec. al XVIII-lea)