Cartea mă consolează în singurătatea mea. Îmi ia de pe umeri povara unei trândăvii plictisitoare și mă poate scăpa, în orice moment, de o companie suppărătoare. Îmi alină junghiurile durerii, atunci când durerea nu e din cale-afară de puternică și copleșitoare. Ca să uit gândurile posace nu am nevoie decât de cărți. Cuvintele au fost scrise undeva de Montaigne, unul dintre cei mai străluciți...
28 august 2013
Despre terapia lecturii
28august
