Aflu de pe blogul lui Alin Cristea despre această sărbătoare inedită. Pentru prima dată în spațiul românesc, iată și Ziua Tatălui. A fost doar Ziua Mamei, dar iată că tații și-au luat revanșa. Sună bine…
Să dea Dumnezeu să avem tați de calitate. Psihologii spun că acei copii care nu au avut o relație apropiată cu tatăl lor devin, de obicei, delicvenți. O carte foarte bună pe subiect este scrisă de Josh McDowell: Sunt un tată bun?. Pentru mine a fost o lectură constructivă.
Nu cred că sunt tați perfecți (cum nu cred ca sunt nici mame sau copii perfecți). Cred însă că sunt tați perfectibili. Tați care vor să învețe din greșeli și mai ales din Cuvântul lui Dumnezeu. Tați atenți la nevoile copiilor lor, mai întâi cele de ordin spiritual. Tați care să aibă mult discernământ și să-și conducă întreaga familie în anturajul lui Isus.
Multe binecuvântări, așadar. Să ne achităm de sarcinile care ne revin, dar s-o facem cu bucurie. Să avem un efect tonic în familie și să învățăm iubirea de la Tatăl nostru suprem.