Cum altfel am putea numi iutubul cu pricina?! Ada Milea este – în accepțiunea mea – un artist complet. Talentul și naturalețea își dau mâna, iar puritatea sufletului îi dă o jovialitate aparte. Deopotrivă actriță și cântăreață, Ada se mișcă cu grație între două lumi de fapt îngemănate. Puse împreună, gestul și vocea pot face adevărate minuni. Sincronizarea perfectă dintre ele m-a uimit de când am văzut primele filmulețe cu ea.
Explorările artistice ale Adei ating două zone (cel puțin). Avem, în primul rând, o interpretare a cotidianului. Fapte și ipostaze aparent nesemnificative sunt transformate – printr-un joc de cuvinte – într-un adevărat spectacol. Simțul realității crude lucrează împreună cu parodia jucăușă. Zâmbetul ce-ți apare involuntar privind-o ascunde, de obicei, un suspin existențial. Mai avem, în al doilea rând, o prelucrare a clasicului. Poeme precum Apolodor (de Gelu Naum) sau piese precum Don Quijote, sunt transpuse în reprezentații lirice de înaltă ținută. Lucrează pe texte ilustre care deja au făcut istorie. Originalitatea interpretării este însă izbitoare. Artista nu-ți lasă mintea să hiberneze, crează un suspans binedozat și te provoacă la fiecare vers.
Materialul ce vi-l propun este un interviu în genul ei. Liber și dezinvolt, interviul este cu adevărat… altfel. Inserțiile muzicale fac deliciul poveștii, iar picanteriile se țin lanț. De observat modul în care Ada se face vulnerabilă, fără false modestii sau altceva de felul acesta. Un destăinuire savuroasă despre o artistă extrem de talentată și, în același timp, frapant de umană. Felicitări!
Viață de artist
V