Viața între mimetism și originalitate

În istoria generală a artei, periferiile sunt adesea sediul a două fenomene contradictorii. Pe de o parte provincialismul, imitația și tot ceea ce face ca arta periferiilor să fie reflexul palid și timid al producțiilor triumfătoare ale centrului. Pe de altă parte, o potențialitate de inovație și de ruptură, pentru că regulile își pierd din forță la granițe și pentru că simplul sentiment de a fi marginal poate provoca emulația și poate concentra asupra rupturii și originalității energiile născânde din aceste regiuni îndepărtate – cu atât mai mult cu cât ele primesc influențe exterioare simultan, și nu în succesiuniea lor naturală.

Textul aparține lui Alain Besançon și apare în lucrarea Imaginea interzisă. Istoria intelectuală a iconoclasmului de la Platon la Kandinsky (Humanitas, București, 1996). Besançon este un gânditor liber și abisal. Nu am scris despre el aici, dar nici nu am irosit vreo ocazie fără să-l evoc. Imi amintesc de discuții sporadice cu prieteni care l-au citit. Au fost adevărate delicii dialogale…

Plecând de la artă, savantul distinge cele două fenomene specifice marginalilor: provincialismul și inovația. Primul înseamnă, de fapt, mimetism păgubos; al doilea, o ascensiune spre culmi. Provincialismul presupune o atenție înghețată pe centru; inovația presupune o atenție sporită pe capacitățile proprii. Provincialul se expune unei auto-limitări aducătoare de frustrări; inovatorul explorează boem spații încă virgine. Totul pare a fi un atac la convenționalitate. În vreme ce opinia generală este că de la centru se dă tonul, emulația artistică irupe unde nu te aștepți. Urmează apoi întrebările, nedumeririile, vanitățile.

Cred că principiul funcționează și în general. De câte ori omenirea nu a fost surprinsă de sublimul care vine de nicăieri?! De câte ori anonimatul a revoluționat cvasi-cunoscutul?! În câte locuri, inexplicabil, preconcepțiile au fost anihilate de evidențe?! Singura regulă pe care trebuie să o respecte marginalul este să reziste mimetismului. Să nu mizeze pe lucuri ieftine, să nu își compromită potențialitatea. În felul acesta se va învrednici pentru ceva original și sublimul va putea fi atins.

Închei cu o încurajare de bun simț. A nu fi în miezul evenimentelor și a prefacerilor epocii nu te dezavantajează. Ba dimpotrivă. Poți lăsa ca acest fapt să lucreze pentru tine. Istoria are umorul ei propriu, iar surprizele apar acolo unde te astepti mai puțin. Trebuie doar reputăm victoria cu noi înșine, să ne dozăm eforturile și să pășim…