E ziua ta, Românie! Alături de cei cu inima română, primește și din partea mea câteva urări. Sunt urări care trădează o anumită mâhnire, dar e una sinceră. Pe de altă parte există și o doză de speranță ascunsă acolo.
- să-ți dea Dumnezeu viață tihnită la granița unei Europe tot mai nesigure;
- să-ți dea Dumnezeu gândul la cele de sus într-o lume materialistă;
- să-ți împlinească Dumnezeu dorințele într-o atmosferă tot mai neîncrezătoare;
- viața curată și bunele principii să-ți invadeze fiecare colțișor și să rămână acolo;
- să devi o lumină pentru alte națiuni și un reper pe harta tot mai mică a lumii;
- să te vindeci de mimetism și să crezi într-o neatârnare plină de smerenie;
- să te învrednicești de conducători demni și săritori;
- să nu-i uiți pe cei năpăstuți și să îți întorci fața către Dumnezeul cel uitat de Constituția Europei.
De dragul artei am să dau şi eu nişte citate. De fapt binecuvântările rostite mai sus nu sunt deloc în dezacord cu citatele următoare.
„Naţionalismul este o boală infantilă, este pojarul umanităţii”
Albert Einstein
„De regulă, peste democraţiile infantile, pe lângă plaga sărăciei şi corupţiei, mai vine şi ciuma naţionalismului.”
Valeriu Butulescu
„Naţionalism conservator: vântul reformei oprit cu mii de steaguri.
Valeriu Butulescu
Românie, alături de „cei cu inima română” îţi urez şi eu: scapă de ciuma naţionalismului.
Einstein si Butulescu… interesantă asociere. Nu m-am gândit până acum…
Cred că în trecutul recent al României naționalismul a tras mult înapoi. Așadar, să fim progresiști dar fără să ne călcăm în picioare zbuciumata istorie.
Domnul cu tine!
Daca vorbesti despre romani, atunci ai cam gresit harta. Sarbatorim ziua Romaniei Mari, iar harta este alta.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Greater_Romania.svg
Am continuat să meditez la naţionalism şi am realizat că acest „sentiment” este unul foarte controversat în poporul român.
Diaspora românească are o dificultate enormă de a se integra în alte culturi. Acest lucru este confirmat de numeroasele biserici neoprotestante în limba română din diaspora. Cauza oficială din care acestea s-au născut a fost una lingvistică dar în realitate, adevăratul motiv care stă la bază este o incapacitate de integrare. Când creştinul matur ajunge într-o altă cultură va face tot posibilul pentru a fi relevant. Nu se va refugia într-un ghetou pentru „a se zidi”…
Din alt punct de vedere, românii rămaşi în patrie sunt şi ei foarte mândri de identitatea lor. Totuşi toate resursele din România sunt vândute şi exploatate de străini. Românii sunt slugi în casa lor.
În principiu naţionalismul ar putea avea şi aplicaţii pozitive cel puţin sub forma unui egoism patriotic care să producă o oarecare bunăstare. Dar naţionalismul românesc se materializează doar într-o mândrie prostească care luptă împotriva oricărei posibilă schimbare.
„Nimeni ca noi şi noi ca nimeni”.
Dragă dodo86, pe Einstein îl înțeleg cînd spune despre „Naționalism” astfel de invective, evreii întotdeauna blasfemiind acest nobil sentiment, neuitând însă, să-l trăiască și să-l practice, la cele mai înalte cote!
Pe românii, însă, care îi vorbesc de rău pe Naționaliștii Români, nu-i pot înțelege decât acuzându-i (mustrându-i!!!) că nu înțeleg faptul că Naționalismul ne este dat de către Dumnezeu, ca o poruncă de Iubire a Identității dată prin Creație!
Doamne-ajută!
P.S. Mulțumesc (nu în ultimul rând!) pentru urări, Frate Ghiță! Consider că dacă sunt pentru Țară, sunt și pentru mine! Eu sunt Naționalist-Creștin!…
Aşa este dragă CREŞTIN(e). Şi pentru a arăta că acuzaţia (mustrarea!!!) a avut efect pozitiv asupra mea, îmi voi spăla păcatele dând un ultim citat:
„Noi suntem romani, noi suntem romani
Noi suntem pe veci aici stapani.”
Nicolae Furdui Iancu
Doamne-ajută!