Unchii Vechiului Testament (1)

U

Sfânta Scriptură nu conține doar tați, mame și bunici. Ea conține – în special în Vechiul Testament – și câțiva unchi de nădejde. Ignorați din cauza proemienței nepoților, ei merită totuși atenția noastră. Sunt personaje care apar o singură dată în textul biblic, dar – întotdeauna – sunt parte dintr-un eveniment important.

Primul dintre ei este Uziel – unchiul lui Aaron. Nadab și Abihu, cei doi fii ai lui Aaron, aduseseră foc străin pe altarul Domnului. Un asemenea sacrilegiu nu putea trece neobservat, așa că Moise ia măsurile cuvenite. Avea nevoie de martori, de oameni care să acționeze în numele sfințeniei lui Dumnezeu. Și i-a găsit! Numele lor era Mișael și Elțafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron. În definitiv, este vorba de verișorii marelui preot, care – după cum citim în Leviticul 10 – trebuiau să-i scoată pe cei doi afară din tabără. Acolo, într-o atmosferă sobră, urmau să rezolve abaterile și să primească de la Dumnezeu legi speciale cu privire la jertfe.

Nu-mi propun să analizez întreaga scenă. Vreau doar să-l apreciez pe Uziel pentru felul cum și-a crescut băieții. Alegerea pe care Moise a făcut-o nu poate fi întâmplătoare. Da, erau neamuri cu vinovații, dar faptul acesta face scena și mai delicată. Ei trebuiau să aplice o corecție cuiva din neamul lor. Și o fac într-un mod exemplar! Unchiul lui Aaron se pare că reușise mai bine cu pruncii decât el, deși era mare preot. Din nou se dovedește că, indiferent de poziția socială, provacarea din familie este inedită. Mulți excelează în domeniul lor profesional, dar falimentează acasă, cu ai lor. Într-un cadru oficial te impui întotdeauna mai ușor, poate și datorită unor convenții sociale, pe când în familie vei fi mereu descoperit.

Nepotul Aaron se dovedește mult mai inadaptat decât unchiul Uziel. Nu e simplu ca, după ce copiii ți-au călcat pe bec, să vezi cum verișorii sunt implicați în procesul de corecție. Dar, întreaga situație, descrie o situație posibilă în orice timp și în orice familie. Trebuie să fim, așadar, vigilenți și să ne achităm de îndatoririle ce ne-au fost puse pe umeri.

 

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.