Pentru cei mai pricepuți ar fi suficient și o roată… Dar când te gândești însă că omul a lăsat aici o bicicletă întreagă și, prin descompunere, s-a ajuns la acest minimum minimorum… Bine că mai are cifrul!
Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.
da, exact asa am patit si eu..doar roata si lacatul au mai ramas…foarte interesant hot…:)
Se pare deci că zâmbetul tău are și un corespondent în realitate.