Ziarele titrează de câteva zile despre o nouă descoperire. Arheologii sunt de-a dreptul entuziasmați în legătură cu cele 70 de cărți de metal descoperite acum cinci ani în Iordania. Pe ele sunt impregnate texte creștine, iar dacă li se dovedește autenticitatea, ar fi cea mai mare descoperire după cea de la Qumran (1947).
Pe paginile de mărimea unei cărți de credit sunt imagini, simboluri și cuvinte care par să se refere la Mesia și chiar la Răstignire și Înviere. Unele pagini încă nu au fost descifrate, iar șantierul se anunță laborios. Până acum testele arată că tăblițele provin din secolul I al erei noastre; ceea ce confirmă ipoteza unor mențiuni ce nu se găsesc în Noul Testament. Unii merg mai departe vorbind deja de cărți anterioare epistolelor pauline, ceea ce ar produce o situație inedită. Până una alta specialișitii trebuie să aibă grijă ca posesorul tezaurului să nu distrugă sau să vândă ceva pe piața neagră. Până acum ne-a spus să fim liniștiți… se ține de cuvânt.
Acum, indiferent de rezoluția finală, trebuie să punctăm câteva concepte. Sulurile de la Qumran nu au modificat canonul biblic, ci doar l-au confirmat. Chiar și descoperiri arhelogice anterioare anului 1947, deși nu au fost de o asemenea anvergură, nu au clintit componența canonului. La această constatare trebuie să mai alăturăm una: teologii consideră, îndeobște, canonul Scripturii închis. Această doctrină este foarte importantă și a protejat Scriptura în multe situații. Când textul biblic a fost atacat de diferite curente liberale, această învățătură a fost de bun augur.
Prin urmare, orice vom găsi pe tăblițele metalice nu trebuie să ne hazardăm. Ele vor fi probabil publicate și studiate exegetic, dar nu vor sminti pe nimeni sub aspect canonic. În felul acesta circulă și apocrifele, fără a afecta creștinul consecvent. Rămânerea lângă Scripturi este probată și în situații de acest gen. Noi descoperiri lansează din nou discuții privitoare la bibliologie. Acestea fac bine, atâta vreme cât se poartă de pe poziții echilibrate și de bun simț.
Pozitia noastra fata de aceste scrieri nu trebuie sa fie una in expectativă, aplaudand confirmari si huiduind eventuale conflicte ideologice cu textele canonice. Rezerva este cea mai potrivita pozitie, indiferent de directia scrierilor.
Pledez, ca și tine, pentru o atitudine rezervată. O consider extrem de înțeleaptă și chiar de bun simț.
Cele bune.