Toamna: între fotografie și poezie

Răsună din margini de târg

Un băngăt puternic de armă;

E toamna… metalic s-aud

Gorniștii, în fund, la cazarmă.

…………

Și vine, ca-n vremuri de demult,

Din margini, un bucium de-alarmă,

E toamna… metalic s-aud

Gorniștii, în fund, la cazarmă.

(George Bacovia)

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,

cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,

că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,

că ai să te ascunzi într-un ochi străin,

și el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

………..

(Nichita Stănescu)

Pădurea veștejită în stânga mea coboară,

Și-n dreapta, o colină se suie către zări,

Sub roșul ce amurgul pe culmile-i strecoară.

E toamnă pe sfârșite. Pe drum și pe cărări

Zbor frunzele mânate de vântul cele poartă,

Cum valul poartă barca pe zbuciumul de mări.

Troznește câte-o cracă și-n umbră cade moartă;

Săracul o să aibă la iarnă uscături,

Natura se-ngrijește cu milă de-a lui soartă.

………….

(Cincinat Pavelescu)

Afară-i toamnă, funză-mprăștiată,

Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;

Și tu citești scrisori din roase plicuri

Și într-un ceas gândești la viața toată.

Pierzându-ți timpul tău cu dulci nimicuri,

N-ai vrea ca nime-n ușa ta să bată;

Dar și mai bine-i, când afară-i zloată.

Să stai visând la foc, de somn să picuri.

(Mihai Eminescu)