Taina perseverenței

T

Necreștinii par să poarte coiful prejudecății, scutul necredinței și platoșa nedreptății, iar în picioare sunt încălțați cu graba de a se îndrepta de Evanghelia păcii. Oricum, noi insistăm și aștepăm acea ureche gata să asculte. La un moment dat sau altul, fiecare din noi am ratat o ocazie, am fost muștruluiți aspru, sau, aparent am compromis Evanghelia în fața cuiva. Trebuie să-i dăm lui Dumnezeu eșecurile noastre și să avem încredere că El ne va ajuta și să vedem rezultate.

Precauție și consolare în cuvintele lui Ray Comfort, autorul unei cărți recent apărute în românește: Cel mai bine păstrat secret al iadului (Risoprint, Cluj-Napoca, 2011).

Sunt în curs de lectură, așa că nu aș vrea să mă pripesc. Pare o carte realistă, o radiografie a sistemului în care se face azi evanghelizare. Se amendează atitudinea laxă în chemările la mântuire, cu o exacerbare a lucrării harului dar fără a-l convinge pe om de păcătoșenia lui. Comfort nu ar fi primul care trage aceste semnale. David Pawson deja a făcut-o într-un mod convingător, ca să dau exemplul care-mi vine primul în minte. Important este să perseverăm pe calea cea bună, răspunzând chemării lui Dumnezeu prin competență.

Este cert că trebuie să umblăm la metodele în care evanaghelizăm. Dragostea lui Dumnezeu nu poate fi contestată (ea este însăși natura Lui), dar nici păcătoșenia omului nu trebuie ignorată. Într-o societate empirică și pragmatică precum e a noastră, riscul de a nu mai crede într-o altă realitate este tot mai mare. Iadul și Raiul au trecut binisor în cartea cu basme și acolo au rămas. E timpul să arătăm că realitatea spirituală este mult mai autentică și, implicit, eternă.

comentarii

Lasă un răspuns la DORU DRAGAN Anulează răspunsul

  • Ai dreptate.Duhul Sfint,din Dumnezeu,a venit sa convinga pe toti oamenii de pacatele care le savirsesc.Daca noi suntem copiii lui Dumnezeu si martori ai schimbarii felului de viata pacatos,atunci trebuia sa fim unelele Duhului Sfint pentru CONVINGEREA oamenilor,de pacatele lor.

    • Bună completarea, Doru.
      Suntem responsabili în bună măsură de convingerile celor din jurul nostru.
      Fii binecuvântat!

De Ghiță Mocan

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.