Începând de azi, în fiecare prima vineri din lună voi avea câte un mesaj specific pentru tineri. Evenimentul este organizat în cadrul întâlnirii obișnuite de tineret a Bisericii Penticostale Efrata (Oradea).
Vă ofer mai jos schița primei serii de mesaje ce vor fi susținute până în luna iunie.
TINERII ȘI MATURIZAREA SPIRITUALĂ
(2Tim. 3.14-4.5)
ÎNVĂȚAREA
(…lucrurile pe care le-ai învățat…)
Timotei a avut o copilărie cu adevărat privilegiată. Nu mulți copii ai zilelor noastre au aceleași oportunități. Bunica Lois și mama Eunice au însămânțat în inima lui dragostea de Dumnezeu și de Cuvântul Său. Au folosit acea vârstă propice pentru instruire și au sculptat în el caracterul viitorului slujitor. Au închis ochii împlinite, și-au făcut datoria. Pe de altă parte, viitorul colaborator al lui Pavel a fost și el receptiv. Pentru a turna trebuie mai întâi să ai ce, apoi să ai unde. Mintea lui a fost deschisă, iar Dumnezeu a rânduit cele mai prielnice momente. S-a înfruptat din învățătura Domnului cu un sârg pilduitor, iar rezultatele nu au întârziat să apară.
CONVINGEREA
(…lucrurile… de care ești deplin încredințat…)
Timotei a adunat în mintea lui multe lucruri despre Dumnezeu. Nu știe cum să le așeze în ordine și, probabil, uneori are dileme. Era nevoie de timp, pentru că timpul sedimentează informația și o pune la lucru. Urmează apoi convingerea personală, iar această convingere duce la o credință puternică. Este aici o ecuație ce trebui rezolvată. În creștinism informația nu rămâne în picioare de una singură. Ea are nevoie de adeziune și înflăcărare. Convingerea este într-un fel aplicația personală sau, altfel spus, modul în care ceea ce credem se leagă de ceea ce suntem. Prada sigură a ispitelor sunt creștinii instabili și veșnic neconvinși. Dacă ne permitem să avem dileme în multe alte privințe, în ceea ce privește credința suntem chemați să le rezolvăm repede și bine.
RĂMÂNEREA
(…Tu însă rămâi în lucrurile pe care le-ai învățat…)
Timotei a depășit pragul propriei încredințări și este invitat să facă pasul următor. Înțelegem că nu e suficient să știi și să crezi, ci mai trebuie să rămâi ferm. Statornicia este imperativul obligatoriu al vieții de credință. Ucenicul lui Pavel nu putea fi un exemplu dacă nu rămânea la învățătura primită. Oscilațiile și, mai ales, căderile dovedesc o profundă problemă de caracter. A rămâne în Hristos – o temă predilectă în Ioan – trebuie să fie dezideratul de viață a tânărului slujitor. Consecvența lui trebuia să fie molipsitoare, îndârjirea lui deasemenea. Rămânerea este proba de foc din multe puncte de vedere. Doar pasiunea pentru Hristos și pentru lucrarea Lui îți poate da aripi s-o treci.
PROCLAMAREA
(…te rog fierbinte… propovăduiește Cuvântul…)
Timotei este chemat să treacă dincolo de conservarea propriei credințe. Mai mult, el este provocat să își depășească propria capacitate de apărare și consecvența. Acum i se cere să devină ofensiv. Altfel cum am putea înțelege îndemnul apostolului pentru propovăduire. În orice loc, în orice vreme și cu multă acribie, ucenicul este încurajat să-și afirme credința. În contexte uneori nefavorabile, el trebuie să se ridice în numele Domnului și să-L proclame așa cum se cuvine. Împotrivitorii urmau să fie tot mai mulți, intimidarea tot mai mare. Perseverența și tenacitatea se impun cu prisosință; corectitudinea și coerența de asemenea. Depunerea mărturiei lui Hristos este destinată oricui, nu doar predicatorilor publici. A te achita cu brio de această sarcină înseamnă a fi complet și a-ți cultiva maturitatea în credință.