„Am stat cu Hristos în celulă!”

Zi de biruință pentru Gigi Becali. Eliberat pentru 24 de ore, în drum spre casă, magnatul din Pipera declară triumfalist: Am stat cu Hristos în celulă! Apoi, pe cale de consecință, a spus cum și-a depășit tristețile pentru că – nu-i așa? – acolo unde e Hristos orice supărare dispare. Aproape în delir, eliberatul de-o zi, face declarații în stânga și-n dreapta, se hlizește la ziariști și-și afirmă predestinarea pentru un viitor luminos. Atenția pe care televiziunile o acordă acestui eveniment depășește orice limită. Prin mecanisme ușor de bănuit, milioane de români vor sta cu ochii pe televizor, trăind de la distanță bucuria reîntâlnirii lui Gigi Becali cu propria-i familie.

Nu mă pronunț asupra încântării (firești, de altfel) prelujită de reîntregirea familiei Becali (chiar și pentru o zi). Nu pun la îndoială sentimentele puternice care se consumă în aceste ceasuri de taină. Ceea ce mă intrigă este felul cum acest om vorbește cu atâta ușurință despre Hristos și credință. Ca și alți români, și eu cred că încă n-a primit pedeapsa pentru multele înălcări ale legii de care se face vinovat. Or, în aceste condiții, cum poți să apari în fața oamenilor de bun simț ca un mistic?! Da, sunt de acord că orice păcătos se poate pocăi – chiar și în închisoare. Dar, adevărata pocăință înseamnă un simț al măsurii, o smerenie autentică.

Probabil există o pioșenie populară care apreciază astfel de gesturi, dar faptul acesta nu mă impresionează deloc. Ușurătatea cu care Becali vorbește despre cele sfinte mă face să mă gândesc inevitabil la o cohortă de fanatici pe care mi-a fost dat să-i întâlnesc. Oameni care se acoperă cu slogane frumoase, demagogi cu discurs cristocentric și trăire păcătoasă. Cei drept, e mai ușor să rostești numele lui Dumnezeu, decât să îți pui viața în rânduială.

În concluzie, să dea Dumnezeu oricărui certat cu legea sinceră și durabilă pocăință. Cred din tot sufletul că harul strălucește și mai puternic în mijlocul păcătoșeniei, așa cum lumina este mult mai frapantă în mijlocul întunericului. Doar să fie totul autentic. Nu slogane, ci trăire adevărată cu Dumnezeu. Atunci da, putem să fim cu Hristos… inclusiv în celulă.