Sonorități straussiene

S

Într-o Europă sfâșiată, la 8 septembrie 1949, compozitorul Richard Strauss se stingea la o vârstă venerabilă. S-a impus încă de la șase ani, iar înainte de a împlini douăzeci era deja foarte popular. A scris în prima parte a vieții poeme tematice cu tonalități orchestrale, iar după 1900 a revenit la operă.
Al Doilea Război Mondial îl găsește în Austria, unde este și încarcerat pentru faptele sale din timpul regimului nazist. După mulți ani de răstriște și suferință, își ia revanșa prin cele două mari opere, un fel de cântec de lebădă: Metamorfoze (1945) și Ultimele patru cântece (1948).
Pentru că tocmai suntme în 8 septembrie, vă propun un elogiu adus lui R. Strauss, dar și câteva secvențe în strălucita postură de dirijor. Cu bine!

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.