Ieri a fost ziua lui Mozart. Ca de fiecare dată, la 27 ianuarie, în lumea întreagă se organizează concerte omagiale. Muzicologi dar și melomani se înfruptă copios din marea operă a copilului minune. Colocviile și simpozioanele de specialitate nu lipsesc nici ele. Personajul sărbătorit le impune pe toate acestea cu prisosință.
Întâlnirea mea cu muzica lui Mozart a fost piezișă. Nu m-am aventurat frontal, ci mai degrabă pe ocolite. Auzisem deja de notorietatea lui și chiar citisem câteva eseuri biografice. Aproape că îmi era frică, așa că am luat-o cu pași mărunți. Am început cu sonoritățile cele mai cunoscute, pentru a fi din ce în ce mai metodic după aceea. Țin minte când mi-am luat opera completă (audio). Evenimentul (căci așa l-am receptat) a fost începutul unui adevărat festin muzical. Apoi au urmat alte și alte momente, iar apoi opera. Sunt și în prezent un admirator de-al lui, motiv pentru care vă ofer două link-uri care dau măsura acestui geniu îndrăgit.
Definitivat la 9 martie 1785, Concertul pentru pian No. 21 este una dintre cele mai îndrăgite piese muzicale. Vă propun cu mult drag Andante, partea cea mai cunoscută de altfel. Cred că această audiție este un bun preludiu pentru viitoare sondări.
Și, dacă-mi este îngăduit, aș merge spre sonorități mai ample, dar la fel de îndrăgite. Ce spuneți de Simfonia 40 în G min? Cred că merită s-o reascultăm. Este reconfortantă și maiestuoasă. Asemenea unui fluviu imens dar domol în măreția lui.
Audiție plăcută!
Vă mulțumesc pentru dulcea amintire a iubitului de altă dată. În ce mă privește, am fost mereu oarecum reticient în ce îl privește pe W.A.Mozart. Mă simt nesigur atunci când mă apropii de el, în ciuda jocului, zâmbetului și chiar a nebuniei din celebrele sale sonate – cea dintâi gustare pentru mine. Totuși, atunci când îndrăznești să îți asumi certitudinea că te afli într-un minunat joc al copilăriei – cu flauți fermecați și fluturași ce zboară din floare-n floare – compozitorul austriac te surprinde, ba chiar te năucește cu expresia unui suflet sensibil și profund, un adevărat căutător al păcii.
Huic ergo parce, Deus
Pie Jesu Domine
Dona eis requiem, Amen.
Sper s-o fi găsit, maestro!
Răzvan.