Ignație Teoforul a fost un Părinte Apostolic și martir care a trăit în a doua jumătate a primului secol. Potrivit istoriei a fost al treilea episcop al Antiohiei, o zonă în care apostolii au activat în mod deosebit și unde creștinismul a avut un avânt imens. Se consideră că a fost ucenic de-al lui Petru, contemporan cu Policarp și, probabil, împreună cu acesta ucenic și-a lui Ioan.
Fragmentele de mai jos alcătuiesc un mic florilegiu postapostolic. După cum veți observa, textele sunt desprinse din principalele tratate ignațiene, iar subiectele sunt variate. Sper din suflet să vă facă plăcere și chiar să vă pună pe gânduri.
Sunt unii oameni care obișnuiesc să poarte numele cu viclenie condamnabilă, făcând și alte fapte nevrednice de Dumnezeu; de aceștia trebuie să fugiți ca de fiare, pentru că sunt câini turbați, care mușcă pe furiș; trebuie să vă feriți de ei, că mușcăturile lor sunt greu de vindecat. Un singur doctor este, trupesc și duhovnicesc, născut și nenăscut, Dumnezeu în trup, în moarte viață adevărată, din Maria și din Dumnezeu, mai întâi pătimitor și apoi nepătimitor, Isus Hristos, Domnul nostru.
(Ignație, Către efeseni)
După cum sunt două monezi, una a lui Dumnezeu, iar alta a lumii și fiecare din ele au o întipăritură proprie, tot așa și cei necredincioși au întipăritura lumii acesteia, iar cei credincioși au, în dragoste, întipăritura lui Dumnezeu Tatăl prin Isus Hristos. Dacă nu alegem, prin El, de bunăvoie moartea, în patima Lui, nu avem în noi viața Lui.
(Ignație, Către magnezieni)
Gândesc multe despre Dumnezeu; dar îmi pun măsură mie însumi, ca nu cumva, cu lauda mea, să mă pierd. Acum însă, trebuie mai mult să mă tem și să nu iau aminte la cei care mă laudă. Că cei care vorbesc cu mine așa, mă biciuiesc.
(Ignație, Către tralieni)
Dacă cineva predică iudaismul, să nu-l ascultați! Că este mai bine să ascultați creștinismul de la un bărbat tăiat împrejur, decât să ascultați iudaismul de la un netăiat împrejur. Iar dacă amândoi nu vorbesc de Isus Hristos, aceștia sunt pentru mine coloane funerare și gropi de morți, pe care sunt scrise numai nume de oameni.
(Ignație, Către filadelfieni)
Fugi de meseriile rele; dar, mai bine spus, vorbește despre ele. Grăiește surorilor mele să iubească pe Domnul și să se mulțumească, trupește și sufletește, cu soții lor. La fel și fraților mei poruncește-le, în numele lui Isus Hristos, să-și iubească soțiile cum iubește Domnul Biserica. Dacă cineva poate să rămână în cuărție, în cinstea trupului Domnului, să rămână fără a se lăuda.
(Ignație, Către Policarp)