Scheler și hățișurile eticii

Născut la 22 august 1874 (Munchen), Max Scheler a fost un ilustru filozof german cunoscut în domeniul fenomenologiei, filozofiei valorilor, sociologiei și antropologiei filozofice. Și-a pus amprenta și asupra filozofiei religiei, Scheler a dezvoltat metoda filozofică a lui Edmund Husserl. Filozoful și scriitorul spanilol Jose Ortega y Gasset îl numește: primul om care a intrat în paradisul filozofic. În anul 1954, Karol Vojtyla (viitorul papă Ioan Paul al II-lea) și-a susținut teza de doctorat intitulată: O evaluare a posibilității de fundamentare a unei etici creștine plecând de la baza sistemului lui Scheler.

Într-un fel aici am dorit să ajung. Preocupările doctorale ale fostului papă ne introduc în marele domeniu al eticii. Aici filozoful german a dat dovadă de o gândire extrem de fecundă, provocatoare chiar. El a descris imensa bogăție pe care o deține viața emoțională a omului, care – spunea Scheler – este anterioară oricărei alte forme de cunoaștere.

Două lucrări ale filozofului s-au ocupat de etică și de teoria valorilor. Este vorba de Esența și formele simpatiei (1913) și Formalismul în etică și etica materială a valorilor (1913-1916). Mai ales în cea de a doua autorul dă o replică manierei formale în care Kant a înțeles etica, oferind o variantă personalistă. În opinia lui Scheler valorile au două trasături fundamentale și exclusive:

1. Polaritatea: toate valorile se organizează ca fiind pozitive sau negative (aici este diferența de obiecte care sunt toate pozitive);

2. Ierarhia: fiecare valoare este egală, superioară sau inferioar în raport cu celelalte valori (această dă naștere așa-numitei scări de valori)

Urmând principiul ierarhiei valorilor, gânditorul german oferă chiar o scală de la mic la mare astfel:

• valorile de plăcere: dulce-amar;
• valorile vitale: sănătos-bolnav;
• valorile spirituale care se divid în: estetice (frumos-urât); juridice (just-injust) și intelectuale (adevărat-fals);
• valorile religioase: sacru-profan.

Dar unde sunt, am spune, valorile morale? Unde sunt acele concepte-forță ce pun în mișcare mecanismul etic în esența lui? Ei bine, valorile morale nu sunt o categorie – potrivit lui Scheler – deoarece nu posedă purtători, ci ele sunt valori pure. Realizarea lor este indirectă, pentru că se verifică prin realizarea celorlalte și depind de polaritate și ierarhie.

Fără a mai continua, cred că am prins esențialul. Mica sinteză de mai sus își dorește să atragă atenția asupra eticii. Regândind clasificarea scheleriană s-ar putea s-o îndrăgim; este logică și cuprinzătoare. Fiu al unui tată luteran și a unei mame evreice (practicantă), el s-a convertit în 1920 la catolicism. De aici atenția unor teologi catolici (și nu numai) față de opera lui. S-o spunem însă până la capăt: n-a murit catolic. Avea să-și renege confesiunea înainte de a se stinge, adică în anul 1928.

Un destin controversat, dar o gândire cu un impact imens (Heiddeger o va recunoaște plenar). Faptul că a depășit închistarea eticii kantiene și faptul că a atribuit moralității o substanță în sine este, cred, lăudabil. În românește nu avem deocamdată prea multe dintre cărțile lui, dar nu e timpul trecut. Am convingerea că opera acestui impresionant gânditor ar trebui studiată și la noi cu mai multă atenție.