Din nou e ceas de sărbătoare. Europa mai împlinește un an… Dacă până acum a fost numită Bătrânul Continent, pe an ce trece va îmbătrâni mai tare…
Senectuții i se asociează înțelepciunea, prudența. Este oare Europa așa? Și-a găsit oare acest continent liniștea, tihna și discernământul? Putem scăpa vreodată de hiatusul dintre Occident și Orient de unde unii spun că am avea două Europe?! Iată întrebări cu răspunsuri variabile. Dar oricum ar fi, azi toată lumea este optimistă. Deși viitorul vârsncului continent nu este prea roz, mă risc și eu cu câteva urări:
- Europa să aibă parte de o uniune durabilă și stabilă;
- Europa să așeze în centrul gândiri ei constituționale noțiunea de Dumnezeu și de credință creștină;
- Europa să învețe din războaiele mondiale că pacea este mai prețioasă decât orice câștig;
- Europa să devină un model lipsit de infatuare pentru toți care vor să se civilizeze;
- Europa să aibă un mai mare apetit pentru viața creștină și pentru misiune.
Alături de cele mai alese gânduri, optimiști și noi așa cum se cuvine, să nu uităm: NIHIL SINE DEO.