Rugăciunea săptămânii (121)

În Citate, Eseuri
31 august 2020
1 min de citit
R

Fără lumina Ta, Doamne, toate opaițele noastre  rămân stinse. Fără Soarele Tău, toate mințile omenești rămân neluminate, asemenea Lunii fără  lumină. Iar când, cu credință în Tine, în cele descoperite de Tine, în cele cuvântate de Tine, în sfaturile, poruncile și îndrumările Tale, ne luminăm  lumea și viața, abia atunci, în acea lumină, poate înțelegerea noastră să lucreze, să măsoare, să numere, să deosebească, să închipuie, să priceapă.  Numai la lumina Soarelui deosebim mărgăritarul  de nisip; numai în lumina Ta deosebim binele de  rău și adevărul de minciună.

(Nicolae Velimirovici)

Scrie un comentariu

Articole similare

De Ghiță Mocan 31 august 2020
Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.