Răul și solul inimii

R

Pornind de la Pilda semănătorului descrisă în Evanghelii, filozoful creștin Michael Henry pune în dreptul primelor trei pământuri un anumit tip de rău. Cu puțin timp înainte de a pleca dintre noi, Henry a scris mici comentarii asupra unor pasaje din Evanghelii care au fost reunite postum în volumul Cuvintele lui Hristos. Revenind, iată observațiile lui:

1. Sămânța căzută lângă drum. Aici răul nimicește ascultarea omului, iar totul se petrece ca și cum cuvântul n-ar fi fost vorbit niciodată. Așa stând lucrurile, răul nu este aici un principiu anonim și impersonal, e un cineva animat de o voință proprie, urmărește un scop determinat: interzicerea mântuirii. Chiar mai mult, răul este îngropat în inima noastră, liber a și noi, el este poate chiar noi.

2. Sămânța căzută în locuri stâncoase. Ascultătorii reprezentați aici nu pot înfrunta încercarea pentru că nu poartă forța Cuvântului. Cu alte cuvinte, se revoltă când descoperă că există o încercare și că sunt supuși acestei încercări. În felul acesta, văd în orice punere la probă ca un rău și acest rău nu poate veni de la cel care se scandalizeză. În căutarea unui țap ispășitor, omul dă vina pe ceilalți și, în ultima instanță, pe Dumnezeu. Scandalul atinge aici punctul său limită. Nemaiputând ieși din acest vârtej, omul rămâne în brațe cu încercarea, cu răul.

3. Sămânța căzută între spini. Această figură a răului este cea mai nemijlocită și mai răspândită, cea care ne lasă să întrevedem în modul cel mai limpede înrădăcinarea lui în inimiă. Dacă înțelegem că în auto-donarea vieții absolute stă însăși donarea propriei noastre vieți, atunci această donație e cea a unei vieți care nu este proprie, care este a noastră. Prin urmare, a ne crede mult prea importanți pentru noi înșine atrage asupra noastră o sumedenie de pretenții și apoi îngrijorări.

Iată cât de creativă este inima omului, am putea spune. Din patru varitante oferite în pildă, trei sunt negative, sunt un fel de AȘA NU. Abia una este pozitivă, pentru că binele se manifestă întotdeauna în același fel.

comentariu

De Ghiță Mocan

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.