E greu să te apleci asupra unei asemenea teme și să nu consulți – măcar din pură curiozitate – lucrarea semnată de Joseph Ratzinger. Este vorba desigur de Isus din Nazaret, apărută în condiții grafice excepționale la editura Rao din București. Lumina pe care o aruncă onorificul papă Benedict XVI asupra subiectului este bogată și lămuritoare.
Pentru a nu-i știrbi farmecul și pentru a vă lăsa să duceți fiecare mai departe întreg demersul, nu voi face nici un comentariu conex. Voi reda pur și simplu câteva aserțiuni ale autorului, convins fiind de profunzimea acestora. În spatele lor se ascunde o minte cu adevărat erudită și riguroasă, un spirit pătruns de viața și lucrarea lui Hristos mai mult decât am crede la o primă vedere.
- Enunțurile individuale ale Fericirilor derivă din privirea spre ucenici; ele descriu starea afectivă a ucenicilor lui Isus.
- Raportate la comunitatea ucenicilor lui Isus, Fericirile sunt paradoxuri – criteriile lumești sunt răsturnate atunci când lucrurile sunt văzute din perspectiva corectă, adică din punctul de vedere al scării de valori a lui Dumnezeu, care este diferită de scara de valori a lumii.
- Fericirile sunt făgăduințe din care strălucește noua imagine despre om și despre lume, pe care o deschide Isus.
- Fericirile apar ca o biografie ascunsă, internă a lui Isus, ca un portret al persoanei Sale.
- Fericirile se opun sentimentului nostru spontan de viață, foamei și setei noastre de viață Ele cer convertire – o reorientare interioară de la direcția spontană pe care am dori să apucăm. Prin această reorientare ies la iveală curăția și mântuirea, existența noastră se așează pe temelii drepte.
- În fața splendorii ispititoare a imaginii omului la Nietzsche, această cale pare, la prima vedere, a fi mizeră, de neasumat. Dar aceasta este calea cea înaltă a vieții; numai pe calea iubirii, ale cărei cărări sunt descrise în Predica de pe Munte, se deschide bogăția vieții, măreția vocației umane.