Este o banalitate să spunem că societățile industriale sunt mult deosebite de societățile care le-au precedat, tot așa cum acestea din urmă nu erau față de societățile anterioare, oricât de de îndepărtate au fost în timp. Cel puțin schimbările antrenate de creșterea economică și apariția unui nou mediu tehnic au provocat, în majoritatea domeniilor experienței, mutații profunde. Cea pe care a suferit-o expresia imaginară nu este mai mică. Varietatea excesivă a grupărilor și a claselor, intensitatea mobilității sociale, dezvoltarea tehnicilor de comunicare nu sunt doar condiții sau cauze, ele sunt elementele unui peisaj umannou și în care imaginarul s-a înrădăcinat mai profund decât fusese vreodată în secolele precedente.
Extras din tratatul Sociologia artei apărut în 1995 la Editura Meridiane, București. Scris de nuvelistul și sociologul Jean Duvignaud, tratatul menționat își propune să reașeze actul artistic în matca socială. Deși tendința este ca artistul să fie așezat printre zei, autorul arată că – în bună măsură – expresiile artistice sunt determinate de mentalul colectiv. Fiecare societate își are exponenții ei, fiecare operă de artă este o emblemă a unor trăsături sociale.
Față în față cu industrializarea modernă, arta trebuie să-și reconsidere paradigmele. Dar, prin comparație, oare modul în care noi vestim Evanghelia nu ar trebui să sufere modificări?! Pulverizarea socială care atrage după sine pulverizarea ideologică, ar trebui să ne dea serios de gândit. Este Biserica acestui început de secol pregătită pentru o așa provocare? Să dea Dumnezeu să fie…