Născut din Reformă, mai precis din doctrina sola Scriptura, evanghelicalismul este una dintre cele mai longevive mișcări supraconfesionale din Statele Unite. O vreme a fost ascociat cu diferite confesiuni, dar în prezent este considerat mai degrabă un mod de a gândi, decât un cult oarecare. Pe lângă proclamarea ineranței și autorității ultime a Scripturii, evanghelicalismul susține divinitatea lui Hristos, salvarea și moartea ispășitoare a Lui, dar și implicarea activă în misionarism.
David Zeidan este unul dintre autorii mei preferați când e vorba de aceste analize. Este unul dintre cei mai prolifici teologi evanghelici ai momentului, aplecat în special asupra studiilor islamice. Lucrările lui sunt parte dintr-o polemică de acum universală între mișcarea evanghelică și anumite fracțiuni islamice. Din păcate nu este încă tradus în românește, dar continui să cred în prezența de spirit a editurilor noastre.
Revenind, aș dori să vă ofer viziunea acestui autor asupra doctrinelor de bază ce ține împreună acest monolit spiritual: evanghelicalismul. Ideile sunt desprinse din The Resurgence of Religion: A Comparative Study of Selected Themes in Christian and Islamic Fundamentalist Discourses (Brill, 2003). Este vorba de următoarele fundamente ale credinței:
- Autoritatea ultimă a Scripturii inspirate și inerante pentru toate domeniile credinței;
- Convertirea individuală și mântuirea numai prin harul lui Dumnezeu prin credința în ispășirea substiționară a lui Hristos;
- Credința în nașterea din fecioară, moartea pe cruce, învierea, înălțarea și întoarcerea lui Hristos;
- Importanța unui stil de viața moral și datoria de a duce Evanghelia în toată lumea.
- Suveranitatea binelui, căderea omului, regenerarea prin lucrarea Duhului Sfânt, preoția credincioșilor și faptele bune ca și evidențe ale mântuirii.
Evanghelicalismul este asociat uneori cu fundamentalismul, acesta din urmă fiind totuși diferit. Așadar, în mod cert, evanghelicalismul este fundamentalist în convingeri; dar fundamentalismul nu se aplică doar mișcării evanghelice (există și catolici fundamentaliști, bunătoară).
Putem conclude că neoprotestantismul continuă accentele evanghelice ale Reformei. Deși uneori teologia evanghelică este superficială și destul de subiectivă, rămânerea lângă scriptură și aplicarea mântuirii la toate domeniile vieții rămân idei pline de forță.