Premierul și patriarhul

Însoțit de alți puternici ai zilei, premierul Victor Ponta a făcut o vizită patriarhului Daniel, capul Bisericii Ortodoxe Române. Nimic nu e la întâmplare, mai ales într-un an de-o asemenea presiune electoral. Dar, cum bine știți, nu mă precupă în mod deosebit asemenea detalii. Altceva m-a frapat. Întrebat de ziariști de ce s-a întâlnit cu patriarhul, premierul a răspuns: Pentru binecuvântare… Bineînțeles că am discutat și despre Catedrala Mântuirii Neamului.

Când auzi și despre megalomania unei catedrale faraonice, aproape nu mai știi care pe care s-au binecuvântat mai tare. Prin tertipuri politico-financiare, mai degrabă ai crede că premierul l-a binecuvântat pe patriarh. Sau poate și binecuvântarea are reciprocitatea ei. Nu știu sigur!

Biblic și logic, binecuvântarea presupune o inegalitate între cele două părți. Miza se joacă, de fapt, între Dumnezeu și om. Întotdeauna primul binecuvântează (oferă privilegiu), pentru că El este Suveran. Al doilea este doar un receptor al binecuvântării. Apoi, printr-o sfântă alchimie, omul poate să devină un canal de binecuvântare pentru semeni. Noi între noi putem să exprimăm doar dorințe. Sigur că sună bine, sunt emoționante și încurajatoare… dar sunt numai atât.

Numai Dumnezeu ne poate binecuvânta în adevăratul sens al cuvântului. Aș fi puțin trist să știu că Victor Ponta  crede  în binecuvântări omenești. Observându-i totuși apucăturile și caracterul, mă gândesc totuși că nu prea crede. Poate nu crede în mai nimic din cele inefabile, ci doar în cele… palpabile. Prin urmare, aici nu avem decât gesturi protocolare și replici care sună bine. Le putem observa în tot felul de ocazii… mai mult sau mai puțin religioase.

Să ne dorim, așadar, binecuvântări de sus și de jos, dar toate venite din mâna bună a lui Dumnezeu!