Vestea a căzut ca un trăsnet într-o zi însorită. La ștrandul din cartierul Ioșia din Oradea, o fetiță de numai șapte anișori a fost aspirată pe canalul de evacuare. Evenimentul a fost transmis la știri cu o rapiditate jurnalistică, fără ca vreunul dintre noi să bănuiească a cui ar putea fi copila.
Tragedia s-a produs undeva în dupămasa zilei de vineri, iar spre seară telefoanele au început să sune. Aveam să descopăr că e vorba de singura fetiță a colegului nosru, pastorul Ionel Haidău. Până târziu în noapte am fost suna și am sunat și eu pe alții pentru rugăciune. Azi, împreună cu biserica Vestea Bună din Beiuș, am înălțat rugăciuni pentru părinții distruși. Ce am putea face mai bine decât atât?!
Ionel a încurajat pe mulți prin slujirea lui. Soția sa, o profesoară de excepție la Liceul Teologic Penticostal, a format cateva generații de elevi. Acum ei sunt puși la grea probă. Când sicriul e la altcineva acasă mai găsești cuvinte de încurajare, când sicriul e în casa ta… nu mai găsești decât lacrimi.
Vă invit să înălțați o rugăciune pentru acești părinți. Să nu-i uitați nici pe cei doi frațiori care au asistat la tragicul accident. Cât despre declarațiile contradictorii ale anchetatorilor… nu vreau să comentez aici. Este jenant cum încearcă să se răstoarne întreaga vină asupra părinților (a mamei, în special). Dar am promis că nu comentez. Domnul să mângâie acești părinți sfâșiați de durere!
Acum am citit mai multe detalii despre accident. Devastator. Ne rugam pentru parinti!
E cel mai bun lucru ce-l putem face.