În această perioadă sunt preocupat de pildele Mântuitorului. În acest periplu, căutând sensuri și subtilități, dau peste o clasificare făcută de Rabinul Gamaliel. Ea seamănă cu tipologia celor patru soluri (din Pilda semănătorului), dar folosește metafora… peștilor. În opinia învățatului evreu, învățăceii/studenții în iudaism se împart în patru categorii. După cum veți vedea, par a fi mai degrabă patru etape în care următoarea e mai reușită decât precedenta.
Așadar:
1. Peștii necurați: tinerii săraci, fără un cadru prielnic sau începătorii care studiază Scriptura, Mișna, Halakha și Agada. Aceștia o fac, de obicei cu sârg, dar fără să înțeleagă.
2. Peștii curați: tinerii bogați, cu un cadru prielnic, oarecum avansați care studiază Scriptura, Mișna, Halakha și Agada. Spre deosebire de primii, aceștia nu doar o citesc, ci o și înțeleg.
3. Peștii din Iordan: cercetătorul/cărturarul care studiază Scriptura, Mișna, Halakha și Agada, făcând progrese remarcabile în acumularea de informații. Dar, în ciuda erudiției, acesta nu are talent în ceea ce privește argumentarea (adică nu poate expune mulțumitor, convingător și persuasiv).
4. Peștii din Marea Mediterană: reprezintă cercetătorul care studiază Scriptura, Mișna, Halakha și Agada, ating o cunoaștere superioară, interpretează textele corect și, spre deosebire de ceilalți, ei au talent explicativ (reușesc să o transmită altora cu pasiune și sistem).
Rabinul apelează, după cum intuim, la soiurile de pești care erau „în uz” la momentul acela. Peștii din Marea Mediterană erau cei mai gustoși și mai căutați. Ceilalți erau de o calitate inferioară, unii chiar nocivi. Metafora este, așadar, construită pe imaginarul colectiv, astfel încât oamenii să priceapă despre ce e vorba.
Creștini fiind, putem aplica această clasificare întregii Biblii (Vechiul și Noul Testament), obervând nuanțe hermeneutice interesante. Nu toți ajungem la același nivel, deși toți cei iubitori de Scriptură ne încadrăm într-una din aceste categorii. Suntem oarecum „în traseu”, ceea ce – în raport cu ignoranța – nu e rău. Să perseverăm cu speranță și rigoare!