HotNews.ro a postat ieri un interviu cu Geir Lundestad, directorul Institutului Nobel din Norvegia. Discuția s-a purtat în jurul celui mai important premiu Nobel, anume Premiul pentru Pace, iar d-l director ne-a explicat școlărește care sunt rigorilor și procedura. A reușit să ne transmită acea sobrietate a premiului cu pricina dar și dificultatea în care este pusă comisia an de an.
În fine, afirmația care mie mi s-a părut cea mai intersantă era legată, evident, de România. În opinia avizată a dumnealui, țara noastră a câștigat o jumătate de premiu Nobel prin Elie Weisel. De ce o jumătate doar? Pentru că Weisel s-a născut la Sighetul Marmației în 1928, dar la începutul anilor 50 s-a stabilit definitiv în Israel și a devenit cetățeanul acestei țări. Premiul pentru Pace l-a obținut în anul 1986, ca o încunuare a întregii sale activități. Cei familiarizați cu personajul știu bine ce viață zbuciumată a avut și, pe de altă parte, ce lecție de tenacitate a lăsat în urmă…
Dar, ca să nu deviem de la subiect, suntem doar pe jumătate… premiați. Iarăși ne-am putea lamenta mioritic. Iar ursitoarele nu ne-au spus cum ar fi trebuit; iar istoria a fost mult prea cruntă cu noi. Aproape că-ți vine să te superi și pe Weisel că nu a rămas cetățean român toată viața. Dacă rămânea iată-ne și pe noi reprezentați în mod deplin. Să fim însă mulțumiți și să sperăm la mai mult!