La 9 februarie 1881 înceta din viață F. M. Dostoievski. Nu voi relua biografia amplă a scriitorului rus. Am făcut-o AICI și cred că e suficient pentru acest blog. Dar totuși, nu puteam trece pur și simplu peste această zi, fără să punem măcar un portret. Acesta a fost realizat de Vasili Perov în 1872 și dovedește într-un mod aparte prietenia dintre cei doi. Cred că fotografia n-ar fi făcut o treabă mai bună. Avem aici trăsături de caracter ale marelui romancier, detalii fizice și un nimb al genialității. Avem tot ce-i nevoie pentru a ni-l putea reprezenta mai bine.
Ultimii ani din viață îni trăiește în stațiunea Staraia Russa, în apropierea orașului Sankt Petersburg. În acești ani îi este dat să rostească o istorică evocare la înmormântarea poetului Nekrasov, prietenul său. Și tot în acest răstimp rostește cuvântarea evocativă despre Pușkin, cu ocazia dezvelirii monumentului acestuia din Moscova. Destul de activ, așadar, pentru anii și bolile sale. A vrut parcă să prindă ultimele reflexe ale marii literaturi ruse, a dorit să fie în priză din toate punctele de vedere.
Este îngropat la cimitirul Tihvin, lângă mănăstirea Alexandr Nevski. Înmormântarea a fost o ocazie optimă pentru a i se evoca geniul, munca și profunzimea. Oricine a citit măcar unul dintre romanele sale nu poate decât s-o confirme.