Lecturând ziarul Adevărul aflu zilele trecute despre o sinucidere aparte. Jurnalistul Andrei Crăciun – semnatarul articolașului – reușește să mă pună pe gânduri. Fac apoi o căutare mai amplă pe internet, iar amănuntele se înmulțesc. Un fior rece îmi străbate parcă trupul, apoi mă încearcă tot felul de trăiri: de la compasiune la indignare.
Este vorba de sinuciderea tânărului evreu Mitchell Heisman. Avea doar 35 de ani și era un eminent student la Harvard. Era sociabil și deschis, un explorator în multe domenii ale cunoașterii. Licențiat în psihologie, nihilist imbatabil și ateu asumat, Mitch (cum îl alintau apropiații) a lăsat în urmă un adevărat testament ideologic. Scrisoarea lui de adio însumează… 1905 pagini.
Nu e vorba, așadar, de un simplu bilețel. Nici măcar de o coală A4. Avem de-a face mai degrabă cu o carte scrisă laborios și trimisă (în format electronic) la peste 400 de prieteni. Autorul citează abundent din Socrate, Newton, Einstein, Jefferson, Nietzche, ba chiar din primul amendament al Constituției Statelor Unite. Lecturile tânărului Mitch sunt impresionante, iar forța argumentului aproape dezarmantă. Ca și cum cele aproape două mii de pagini nu ar fi fost suficiente, simte nevoie să adauge și 19 pagini de bibliografie. O scrisoare de rămas bun nu va fi completă fără o bibliografie – conchide autorul.
Ne-a lăsat să înțelegem că s-ar bucura ca mulți oameni să citească ce a scris. I-ar fi plăcut să se știe în atenția publicului larg multă vreme după ce-și va fi pus capăt zilelor. Mama s-a nu a scăpat nici o lacrimă la primirea veștii, ba mai degrabă s-a bucurat că fiul ei și-a terminat de scris cartea.
În fața unei asemena drame, dar mai ales în fața unei asemenea prezivibilități rămâi de-a dreptul consternat. Unii vad aici un tabloid, alții un fapt divers, dar cei mai mulți văd ceva mult mai grav. Vorbim de o anumită sinteză a înstrăinării, a drumului greșit pe care aleargă o omenire tot mai grăbită și mai debusolată.
Mă situez în această ultimă – și reprezentativă – categorie. Cred că Mitchell Heisman nu este altceva decât reprezentantul sinistru a unei mase largi de intelectuali. Fără Dumnezeu, ancorați în filozofii care nu au dus nicăieri, fără speranță, cam așa stau lucrurile. Te aștepți să iasă ceva bun și durabil de aici?! Ce seamănă omul, aceea va secera. Cum îți așterni așa dormi. Rămâne o provocare continuă să alegi calea cea bună și să te raportezi corect la Dumnezeu. Nu sinuciderea este soluția, ci viața trăită în curăție și credință.
Am fost ateu convins pina la 21 de ani.Il inteleg bine pe acest student,care a cautat adevarul in toate oartile.Si eu l-am cautat,dar nu l-am gasit.Cind am mers prima data intr-o casa de rugaciuni,m-a cuprins o mila profunda fata de cei care se rugau in lacrimi.Intr-o situatie foarte grea din viata mea,am facut prima rugaciune din viata mea,apelind la cineva care nu credeam ca exista.Fiorul dulce si greu de exlicat,care m-a cuprins,era GLASUL LUI DUMNEZEU.Am plins si am recunoscut ca m-a luat in brate ca un prunc.Dupa aceea am fregventar Biserica si am inceput sa studiez Biblia.Aceasta experienta m-a tinut pe calea lui Dumnezeu,prin toate momentele dureroase prin care am trecut.Nu m-am uitat la oamenii care m-au dezamagit ci la Dumnezeu. Oare dece COPII LUI DUMNEZEU nu pot transmite fiorul dragostei lui Dumnezeu acelora care sunt pe marginea prapastiei?
Ce frumos!
Multumesc pentru comentariu. Și eu mă întreb uneori același lucru. De ce suntem așa de apatici? De ce nu radiem de bucurie întotdeauna? Probabil relația cu Dumnezeu nu are incandescența necesară… si multe altele.
Probabil cartea aceasta va fi un best-seller. Probabil că va însemna chiar un punct de cotitură în gândirea umană (fie un punct unei perioade, fie o majusculă după un punct). Ce trebuie să nu ne scape: nu putem trăi fără idei, nu putem trăi cu unele idei. Omul este o ființă rațională, iar rațiunea înseamnă neliniște, negare, disperare, uneori sinucidere. Fără întrebări nu ar exista răspunsuri, fără moarte nu ar exista viață. Oare moartea e neagră?
Domnu Denesk.Omul este o fiinta rationala,dar limitata.Cautarile,nelinistile,negarile,disperarile sau dezamagirile si chiar sinuciderile,dovedesc capacitatile noastre limitate.Cind necunoscutul este negru si moartea este neagra.Singurul om rational nelimitat,a fost OMUL ISUS HRISTOS.El,ne-a aratat ce este dincolo de limite.Daca experimentam tot ce-a spus El despre ceea ce nu cunoastem,vom ajunge sa credem ca moartea neagra,este doar o usa care se deschide spre lumina adevarata.Numai cel ce crede in cuvintele lui Isus Hristos,doreste lumina calda, sublima si glorioasa din spatele morti.Pentru el,moartea este stralucitoare.
Sunt încântat de dialogul ce se înfiripă domnilor.
În curând voi reveni cu un comentariu mai amplu.
Până atunci, numai de bine|
Domnule Doru,
Găsesc un paradox în ce spuneți. Pe de o parte afirmați ,,dacă experimentăm tot ce ne-a spus El””, iar pe de altă parte ,,Numai cel ce crede în cuvintele lui Isus…”. Acum, e experimentare sau credință?
Experiența stă la baza realității. De aici se nasc ideile (credințele), dar și durerile. Dacă vorbiți de lumina caldă, sublimă și glorioasă din spatele morții, nu legitimați gestul de disperare născut din credința nihilistă a acestui tânăr?
Recunosc că a fost o provocare.Osă fiu mai explicit, cu privire la ceea ce am spus.
In căutările omului, pentru liniştea şi fericirea sufletească,experimenteaza,tot felul de variante( distractii,plăceri,droguri,lecturi, filosofii,arta,afaceri…etc ).De ce nu se opreşte la una din ele?Pentru ca după fiecare experiment,a ajuns la realitatea, că nu a găsit liniştea şi fericirea,care să-i satisfacă sufletul.Când oboseşte căutând,sau nu mai are variante de căutate,se sinucide,alegând moartea,cu nesiguranţa a ceea ce va fi,sau dacă va fi ceva după ea.
Toate variantele fără rezultatul dorit,sunt din lumea şi spaţiul limitat.
Dacă în timpul căutarilor unei alte variante, întâlneşte şi varianta oferită de Isus Hristos,un om venit din lumea nelimitată,care cheamă oamenii trudiţi si obosiţi de atâtea căutări, la liniştea şi fericirea sufletească şi apoi la viaţa veşnică într-un spaţiu nelimitat,ajutând pe orice om care vrea să experimenteye ceea ce spune El,rezultatul acestei experienţe va duce la realitatea,că tot ce a spus Isus,omul nelimitat este adevărat.Adică omul ajunge să cunoască pacea şi fericirea sufletească.
De acum, căutările unei alte variante,nu mai au rost.Omul a găsit adevărul,realitatea a ceea ce căuta.
Ba mai mult ,omul nu mai are nici un motiv să nu creadă că,ceea ce a spus Isus cu privire la viaţa de dincolo de moarte,este adevărat.Adică viaţa veşnică.
Astfel omul: -experimentează ce a spus Isus
– găseşte adevărul
– crede în ceea ce oferă Isus după moarte
– trăieşte pâna la moarte,crescînd dpv spiritual
– după moarte trece în lumina caldă,subimă si glorioasă,a
vieţii veşnice
Cred că tânărul Mitchell Heisman nu a experimentat ce a spus Isus,măcar că,nu era în necunoştinţa,despre ce a spus Isus.
În primul rând, nu aș pune alături drogurile cu arta în demersul omului de a căuta fericirea. Apoi, nu cred că drogurile, distracțiile, afacerile sunt strict căi de căutare a fericirii. Enumerați lectura ca o cale de căutare a fericirii. Eu sunt deja un om fericit, dar îmi place lectura, arta, filosofia și nu le văd doar ca pe niște căi de găsire a fericirii.
Epuizarea acestor căi nu duce neapărat la sinucidere. Există nenumărați oameni nefericiți, dar ambulanți! Problema sinuciderii e una mai complexă, mai are şi aspecte clinice, nu e doar un moft. Întâmplător am studiat această temă din punct de vedere medical şi teologic.
Cât priveşte soluţia Iisus Hristos, nu îmi dau seama prin ce dogmatică prezentaţi cele de mai sus, însă mai trebuie ţinut seama şi ce alte cuvinte ale Mântuitorului: În lume veţi avea necazuri; din pricina Mea veţi fi urâţi de lume. Apostolul Pavel aminteşte că în Împărăţia lui Dumnezeu se intră prin multe necazuri. Cred că dogmatica simplistă, rozalie este o cale bună. Dar numai ca alternativă la droguri.
Vă sugerez, dragii mei, lucrarea lui Francis Schaeffer: Trilogia. Cred că omul acesta discută de pe o poziție avizată și de bun simț atât chestiunea drogurilor cât și pe cea a artei.
Probabil este incorect să plasăm drogurile pe lângă artă, însă alăturarea nu o consider flagrantă. Doru a văzut aici (dacă am înțeles bine) doar anumite alienări ale omului modern față în față cu realitatea existenței.
Pe de altă parte, intervențiile lui Denesk întrețin polemica, irigând-o. Un anumit mecanism ideatic ce poate fi secondat și de un consum de stupefiante (sau alte tipuri de vicii), nu duce cu necesitate la sinucidere. Cauzele clinice, desigur, au un cuvânt greu de spus.
Gânduri bune!
Am citit Trilogia în urmă cu aproximativ 8 ani.
Nu îmi propun să întrețin polemica, dar nu-mi place nici letargia spirituală. Consider că avem nevoie de dialog (chiar dacă mai încins, din unele puncte de vedere, însă civilizat) pentru că obtuzitatea creștinismului a generat două stări: una de regres, primitivism al gloatelor, dar și a așa-ziselor elite, iar cealaltă de extremism (vezi aberații de gen pastori homosexuali, etc).
Iar un alt păcat al populației este că, în majoritatea ei, se pronunță pe teme precise, de nișă persoane care nici măcar n-au citit vreo carte în domeniu. Motivul pentru care urmăresc acest blog este tocmai pentru că tratează teme care nu interesează gloatele.
Gânduri bune și raționale.
Domnilor,sunt onorat,de interesul dumneavoastră,pentru gândurile mele.Cu siguranţă,nu am cunoştiinţele necesare sa intru în polemici pe diferite teme,dar întrebări pot să-mi pun.Iniţial am vrut să-mi expun „dogmatica simplistă şi rozalie” care,cred eu,nu este o alternativă la droguri,ci o siguranţa puternică,pentru marea gloată care trebuie să înfrunte valurile necruţătoare ale unei vieţi muritoare.Dar ultimele cuvinte ale domnului Denesk,m-au provocat să vă pun căteva întrebări.
În ce constă PACATUL oamenilor care,îndrăznesc să-şi spună părerea,să gândească,să-şi exprime idei,chiar dacă au citit puţin,sau sunt analfabeţi?Această majoritate trebuie să tacă?
Dece,temele care vă interesează şi vă adîncesc meditaţiile precum,sinuciderea,viaţa, moartea,frumuseţea,etc.,nu pot fi teme de interes major,pentru gloate?
Vă place să dialogaţi cu cei care au un anumit grad de cultură şi civilizaţie. Cum va ajunge, fructul gustos şi benefic al acestor gînduri,la cei din afara cercului dumneavoastră?
Creătinismul, a adus cercului mare al lumii noastre, realitatea vieţii veşnice, a unui grup mic ,al trinităţii.Mântuitorul, din dragoste şi de bună voie,s-a coborât din cercul său,in mijlocul unui cerc mare,de oameni neştiutori şi in afara „civilizaţiei” cerşti, să cheme, să convingă, să ajute,să elibereze şi dacă a fost nevoie,să se jertfească,pentru ca orice om să poată ajunge in părtăşia cercului mic ,al Divinitătii.Creştinismul nu oferă,sau nu poate oferii şi calea de mijloc, a exemplului Mântuitorului,in afara extremelor de care vorbiţi?
Putem asemăna, cercul închis al unui anturaj fie iel şi de elită, cu cercul preotului şi levitului, din Pilda samariteanului milostiv,rostită de
Mântuitorul ?
Exemlul pentru oameni este Samariteanul,dar care este soluţia pentru preot şi levit?
Gânduri bune şi frumoase!
1. Păcatul analfabeților care se exprimă de parcă ar fi experți nu e altul decât lipsa de bun simț. Vorba aceea: și prostul când tace, pare deștept!
2. De ce (este varianta corectă), nu dece (așa cum scrieți dumneavostră). Se scriu separat, apropo de analfabetism!
Răspunsul la a doua întrebare e simplă: subiectele pe care le enumerați sunt în interesul poporului, doar ca nu la nivelul gândirii.
3. De modul în care iese la iveală fructul gustos al gândurilor mele mă ocup eu. Să mă explic: prin cărți, articole, etc
4. Ultima parte a afirmațiilor sună a dogmatism redundant și conține o lipsă de fir logic, astfel că nu văd rostul să îmi mai pierd timpul.
Fiți fericit așa cum sunteți.
Vă mulţumesc domnule Denes şi Dumnezeu să vă binecuvinteze.