Dragostea nu înseamnă să rămâi fără suflare; nu este niciun entuziasm nemărginit, nici împărtășirea promisiunilor de pasiune veșnică; nu este nici dorința de a te împerechea la fiecare două minute pe zi și nici de a sta întins în pat în miez de noapte, imaginându-ți că el îți sărută fiecare centimetru din trup. Nu, nu roși. Îți spun adevăruri. Toate acestea nu înseamnă decât a fi „îndrăgostit”, ceea ce poate face orice nătărău.
Dragostea însăși este ceea ce rămâne după ce etapa îndrăgostirii s-a consumat… Eu și mama ta ne-am bucurat de ea, am avut rădăcini care au crescut unele spre celelalte pe sub pământ, iar atunci când toată floarea a căzut de pe crengile noastre, am descoperit că suntem un singur copac, nu doi.
(Fragment din romanul Mandolina căpitanului Corelli,
de Louis de Bernière, Curtea Veche, 2007)