Nicu Iliesi printre îngeri

N

Abia azi dimineață am aflat. Ieri am avut o zi tare încarcată și nu m-am informat prea mult. Vestea a căzut greu pe sufletul meu…

L-am cunoscut pe când eram student la București. Era  într-o vacanță de vară când, alături de alți tineri, am mers într-o tabără la Moneasa. Atunci l-am auzit predicând, atunci l-am văzut slujind pentru prima dată. Tot era un suflet. Alerga dintr-o parte în alta gata să ajute și să observe cel mai mic detaliu. Dorea ca toți taberiștii să se simtă bine și, mai ales, ca prezența Domnului să fie peste noi.

Apoi au trecut anii și ne-am mai intersectat în slujire în cateva locuri. De fiecare dată mi-a lăsat o impresie motivantă. Discuțiile purtate cu Nicu au fost întotdeauna încurajatoare, tonice. Știa să îți transmită multă căldură sufletească. Reușea ca în câteva cuvinte și în câteva gesturi să spună tot. Un om de o expresivitate deosebită.

Ultima dată când ne-am văzut a fost acum aproximativ un an. Eram amândoi invitați la Bergamo (Italia) pentru o conferință de tineret. Acea slujire capătă acum o semnificație aparte pentru mine. Am stat împreună trei zile, într-un campus de munte. Erau mulți tineri acolo, mult entuziasm. Soarele de primăvară ne mângâia fețele și ne prevestea o vară toridă. Lucrările conferinței continuau conform planului.  Eu și Nicu am făcut un tandem ziditor în toată slujirea.

Imi amintesc de spiritul colegial în care slujea. În pauze și după programe discutam frenetic despre tot felul de lucruri. Om creativ, Nicu Iliesi era mlădios în dialog, dar ferm în convingeri. Vorbea mai mult cu inima. Detesta ideile fade, raționaliste până dincolo de limită. Era un spirit practic, un om al concretului care funcționează. Ne-am cazat în aceeași cameră, iar seara târziu ne lua somnul povestind.

Mi-a evocat familia. Soția lui era o regină, copiii niște îngeri veniți din cer. Mi-a spus despre greutățile slujirii, dar și despre satisfacțiile ei. Mi-a vorbit despre planurile lui de viitor. Am putut întrezări la el o viziune amplă și pe termen lung. Cu atâta candoare mi-a povestit despre bisericile ce le păstorea…

Iar acum, printr-un tragic accident rutier, Nicu a ajuns printre îngeri. Cântă cu ei, pentru că nu degeaba a iubit tinerii și muzica. Și-a luat  și două ajutoare pe măsură: doi dintre copii. Ei sunt exponenții miilor de tineri în fața cărora Nicu a slujit cu devotament. Și în moarte, acest om al lui Dumnezeu pleacă însoțit de tineri…

Fie ca Dumnezeu să-i mângâie soția și pe ceilalți doi copii. Să pună El balsam vindecător peste aceste trei inimi frânte de durere. Iar ție, Nicule, un sincer LA REVEDERE. Ne-om întâlni pe alte meleaguri și sub alte auspicii!

comentarii

  • multumim frate Ghita de frumoasele cuvinte. am lipsit la Bergamo anul trecut dar o picatura de har ne-ai strecurat in suflet. Ne pare rau (pentru noi si pentru familie) cind lucratori de valoare ne lasa dar ne bucuram ca sint acasa cu Domnul. Numai EL poate rasplati oboseala lor. Cred ca intelegi un pic mai mult decit noi momentele prin care trece sora Geta si copiii. Ne rugam sa fiti de folos, DOMNUL SA VA BINECUVINTEZE.

  • cu adevarat nicu iliesi a fost un om care nu va putea fi inlocuit niciodata. aceasta tradegie noi ca si oameni nu o putem intelege deloc, cel putin eu nu voi putea niciodata intelege dece oameni ca si nicu iliesi, marius livan adevarati lucratori pt isus, nu mai sunt printre noi! dece ei?
    asa de neinteles precum si trist.
    doresc ca dumnezeu sa intareasca familia distrusa, sa lase pacea divina ca singura mangaiere.
    adio nicu
    cu respect beny

  • În fața morții nu există explicație… doar acceptare.
    Apreciez mult comentariile voastre.
    Sa purtăm în rugăciune pe cei rămași din familia Iliesi.

  • Mi-a fost drag si l-am respectat mult pe cel ce fost Nicu Iliesi.S-a scris si s-a vorbit mult in ultimele zile despre ceea ce a reprezentat Nicu Iliesi,insa cand am citit editorialul d-voastra cu adevarat am fost mangaiata in duhul.Multumim pentru frumoasele cuvinte pe care le-ati scris.
    Fie ca Nicu Iliesi sa ramana pentru mult timp in amintirea noastra.Tatal,Fiul si Duhul Sfant sa mangaie familia ramasa.

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.