Născut în zorii secolului trecut (1904), Mircea Vulcănescu a fost unul dintre cei mai mari oameni de cultură al timpului. Deopotriva sociolog, economist, teolog, filozof și etician, Vulcănescu și-a marcat propria generație și a lasat o amprentă de neșters pentru cele următoare.
Cum era previzibil – dacă de la 16 a început să ia atitudine în cetate – a fost închis împreună cu elita inelectuală la Aiud. Acolo, în 1952 (la numai 48 de ani!), se stinge după o suferință grea. Ultimul gest, acela de a se așeza pe betonul ud, lăsând un camarad mai tânăr să stea deasupra, este cu adevărat șocant. Înainte să moară, a apucat să ceară: SĂ NU NE RĂZBUNAȚI.
În cele ce urmează, ca prinos de prețuire, vă ofer trei citate din conferintele acestui mare gânditor. Rândurile de mai jos se vor a fi o invitație pentru o lectură mai amplă.
…despre veacul trecut și cel care vine:
Nu trebuie să ne înșelăm. Vremea ce vine nu e o vreme de triumf pentru creștinism. Cum n-a fost nici cea care pleacă. Ci, ca tot veacul, vremea ce vine e o vreme de încercare. O vreme în care se vor număra oile de capre, însă nu se vor depărți, cum nici grâul de neghină! S-a schimbat numai sensul ispitelor.
Puterile celor ce intră în acest apocalips sunt numărate. Nimic mai primejdios decât să intri în el naiv și fără să știi ce te așteaptă.
…despre modernitatea noastră cea de toate zilele:
Cea mai adâncă și mai deplin creștinească reacție în fața vieții moderne este lepădarea de ea.
La omul modern acțiunea capătă un primat asupra contemplației.