Știrea a apărut la finele anului trecut în Christian Today. Eu am găsit-o abia acum, căutând de fapt altceva. E simplă și năucitoare, zic eu. În fond, este un comentariu neputincios în fața ultimelor legi europene privitoare la exercitarea credinței creștine. Acest nou cadru legislativ îngreunează – ca să nu spunem că face imposibilă – exprimarea credinței creștine în spațiul public.
Acest raport este refăcut din cinci în cinci ani de către Observatory of Intolerance and Discrimination Against Christians de la Viena. Creștinismul a intrat și el sub incidența unor reflexe democratice. Mă refer evident la așa-numita tiranie a minorităților. Atâta vreme cât creștinismul este majoritar în Europa, iar paradigmele socio-politice sunt eminamente democratice (în partea decizională a continentului), atunci nici nu ar trebui să ne mirăm prea tare.
Dintotdeauna bătrânul continent a dat dovadă de o anumită docilitate. Blajină și ospitalieră asemenea unei bunicuțe răbdătoare, Europa a făcut loc altor religii (în special islamului), periclitându-și indirect propria credință. Printr-o pretinsă toleranță față de ceilalți (de fapt este o nouă paradigmă a alterității), liderii europeni constrâng populația să-și restrângă manifestările. Oricine dorește să se exprime sub aspect religios (creștin, în speță), trebuie să o facă acasă, în mediu privat.
Dar nu în felul acesta Europa a devenit creștină (atât cât a devenit)! Ba dimpotrivă. Dihotomia modernă dintre sacru și profan; laic și sacerdotal, este una dintre cele mai primejdioase derapaje. În vreme ce suntem mult mai concesiv cu alte religii, suntem tot mai intransigenți cu cei din casă. Ne mai mirăm atunci de absenteismul zdrobitor de la slujbe sau de imoralitatea generalizată?! Cred că ar trebui să fim realiști și să nu avem așteptări peste măsură. Atâta vreme cât Dumnezeu nu mai încape în constituția UE, să nu ne hrănim cu utopii ieftine…
Și totuși, cred că o anumită poziție trebuie luată. Nu știu cum, dar trebuie. Putem fi ridiculizați numai la gândul că ne opunem, dar trebuie s-o facem. Proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să continue, iar afirmarea principiilor creștine să nu se împotmolească. Este aproape evident că măsurile vor fi tot mai coergitive, dar creștinismul nu este la prima întâlnire cu prigoana. Să pășim, așadar, încrezători înainte!
Ghita Mocan, crestinismul se sinucide. Este incapabil sa fie coerent in raport cu cunoasterea. Se refugiaza in formulari crispate care il fac sa arate ridicol, ori ridica prostia si practica de fatada la rang de arta. Fii linistit, daca va fi sa dispara, asa va fi, si nu il va plange nimeni.
Cel ce citeste,s-ar putea sa nu inteleaga,sau sa nu cunoasca.Crestinismul nu se poate sinucide,pentru ca ar pacatui.Coerenta sa, consta in marturisirea si trairea aceleasi structuri de baza a credintei, in mantuirea sufletului prin jertfa Fiului Lui Dumnezeu, pentru o viata vesnica alaturi de Dunezeu,tatal tuturor sufletelor oamenilor.Oricine respinge acest adevar si refuza cunoasterea lui in profunzime,nu poate fi coerent in raport cu cunoasterea Lui Dumnezeu si considera crestinismul o prostie.
Crestinii nu traiesc conform principiilor de viata ale celor mai multi oameni,ci dupa principiile dezvaluite in Biblie.Asta nu inseamna ca nu cunosc Adevarul.
Doru Dragan, ma refeream strict la replica publica fata de subiecte sensibile. Este stangace.