La focul inimii (1)

L

Se frânge timpul în mâinile iernii

Și e cald lânga focul inimii tale;

Am tras zăvorul la ușa dinspre tristețe

Și am rămas doar noi doi și veșnicia iubirii…

Ce bine că nu suntem singuri, ce bine!

Vrei să tragem cu urechea

La ce discută inimile noastre?

Hai să pașim în vârful gândurilor

Ca să nu facem zgomot… ce zici?

Și dacă se vor îmbrățișa, atunci va porni

Mai devreme primăvara spre noi;

La mulți ani, draga mea!

(Strofa I din poezia La focul inimii tale,

de George Uba)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.