Se frânge timpul în mâinile iernii
Și e cald lânga focul inimii tale;
Am tras zăvorul la ușa dinspre tristețe
Și am rămas doar noi doi și veșnicia iubirii…
Ce bine că nu suntem singuri, ce bine!
Vrei să tragem cu urechea
La ce discută inimile noastre?
Hai să pașim în vârful gândurilor
Ca să nu facem zgomot… ce zici?
Și dacă se vor îmbrățișa, atunci va porni
Mai devreme primăvara spre noi;
La mulți ani, draga mea!
(Strofa I din poezia La focul inimii tale,
de George Uba)