Am abordat recent subiectul. Nu mă gândeam că voi reveni. Nu mă preocupă mondenitățile decât atunci când implică un anumit concept. Or, felul în care Ștefan Bănică Jr. și Andreea Marin s-au raportat la propriul divorț mi se pare de luat în seamă. Nu sunt primii și nici ultimii care o fac. În rândul vedetelor devine aproape o uzanță (din păcate). Însă declarațiile lor mi se par interesante. Sunt ca un fel de emblemă a societății degradate în care trăim. Parcă sunt, fiecare în parte, exponenții unui anumit profil psihologic. Întreaga lor atitudine descrie neseriozitatea cu care este privită viața de familie.
Într-o încercare stângace de autoprotecție, Andreea face afirmații la limita logicii. Mi-a atras atenția un fragment dintr-un interviu. Îl redau mai jos, iar după aceea mă voi rezuma la câteva mici concluzii.
Faptul că la un moment dat convingerile tale nu se mai potrivesc cu cele ale persoanei de lângă tine nu înseamnă că nu îl mai iubești și nu trebuie să însemne nici o dramă. La noi a fost vorba doar de niște nepotriviri, dar nu lucruri greu de digerat. Mergem mai departe cu zâmbetul pe buze și mână în mână. Nu-mi permit luxul de a nu mai fi pozitivă. Cred în iubire în continuare…
Vedeta TV operează aici cu mai multe concepte-forță. Ni se vorbește inițial despre convingeri. Așa cum le stă bine, acestea sunt personale și se formează în timp. Pentru ca doi oameni să conviețuiască împreună au nevoie de compatibilitate, iar acest lucru se produce la nivelul intim al convingerilor. Nu trebuie trași la indigo, dar – în linii mari – trebuie să împărtășească aceeași concepție despre lume și viață. Apoi ni se introduce marele concept al iubirii. Suntem lămuriți că iubirea transcede suma convingerilor personale și nu se împiedică de anumite nepotriviri în plan conjugal. După cum sesizați, ne îndreptăm spre un paradox axiologic. Pe de o parte ea recunoaște anumite nepotriviri în plan conjugal, dar nu e cine știe ce. Deși divorțul e clar, iubirea lor merge înainte și nu oricum, ci cu zâmbetul pe buze. Nu poți să nu te întrebi retoric: Păi dacă nepotrivile sunt infime iar iubirea este totală, de ce nu rămân împreună?! Cum poți să iubești o persoană părăsind-o?! De ce să dezertezi cu atâta ușurință când s-ar impune un efort de înțelegere reciprocă?! Oare aparenta scăpare prin divorț nu e mai constisitoare decât efortul de a îndrepta lucrurile?!
În fine, Andreea Marin încheie apoteotic: Nu-mi permit luxul de a nu mai fi pozitivă. Iată o vedetă ce procedează conform graficului. Parcă ar fi un pilot de linie cerându-le pasagerilor să rămână liniștiți în vreme ce avionul se prăbușește. Ce retorică subțire! Nu-și permite luxul unui răgaz, nu se pune pe cântarul principiilor, ea rămâne optimistă. Doar că optimismul acesta nu are temelia cea trainică. Nu se clădește pe principii și luptă, ci pe lașitate și iresponsabilitate. E șubred și perimat, atâta vreme cât nu se iau deciziile corecte. Iubirea nu îndeamnă la despărțire atunci când anumite inadvertențe apar, ci dimpotrivă. Ea îi energizează pe cei doi pentru a repara lucrurile, pentru a găsi o soluție viabilă. Aici, cum se întâmplă în nenumărate cazuri, lucrurile stau invers. E încă o dovadă a pervertirii conceptului de familie în societatea noastră. Să fim precauți!