Isus prin lentila lui Ioan, ucenicul iubit

Evanghelia după Ioan se află într-o solitudine ilustră. Singură într-o categorie creată într-un mod particular, diferită de sinoptici (Matei, Marcu și Luca), această carte biblică suscită un interes aparte. Divinitatea lui Isus este prezentată pe fiecare pagină, fără a ni se povesti nimic despre nașterea Lui. E o evanghelie fără arhangheli, fără păstori și fără magi. Nici Irod cel Mare nu-și găsește locul în conținutul ei, iar minunile Mântuitorului sunt selectate cu grijă. Pe de altă parte, este o evanghelie a întâlnirilor, a acelor dialoguri pe care Fiul lui Dumnezeu le poartă cu oameni atât de diferiți. Textul ei nu ne informează asupra evenimentelor, ci mai degrabă ni le interpretează. Luându-ne de mână, asemenea unui ghid experimentat, ucenicul iubit ne trece dincolo de înțelesul imediat al fiecărui episod.

Cum ne putem imagina, o astfel de scriere se cere citită cu maximă concentrare. Detaliile lingvistice sunt de mare ajutor, așa cum stilul și contextul nu trebuie deloc ignorate. Precum ceilalți evangheliști, Ioan are și el un scop bine delimitat. El își dorește ca evreii să citească și să creadă; să audă vestea cea bună în cuvinte potrivite, apoi să-și exprime adeziunea față de Isus. Ei bine, una dintre analizele ce ne pot ajuta se numește: Comentariu integral la Evanghelia după Ioan, de André Scrima (Humanitas, București, 2008).

Scrisă în două etape, prima parte apărând în limba arabă (în românește, de Monica Broșteanu), iar cealaltă în limba franceză (în românește, de Anca Manolescu). 20 de ani despart, temporal vorbind, cele două părți, la care mai adăugăm și contextul diferit în care au fost elaborate. Autorul acestui comentariu s-a născut la Gheorghieni în anul 1925 și a decedat în anul 2000, la București. A fost călugăr, membru al Grupului de la Antim („Rugul aprins”) și reprezentant al patriarhului ecumenic Athenagoras la Conciliul Vatican II (1963-1965). Și-a petrecut o bună perioadă din viață mentorând călugării mănăstirilor de la Deir-al-Harf (Liban), după ce a studiat la București filozofie, matematică și teologie.

Cum era de așteptat, Scrima se distinge deopotrivă ca monah și intelectual. Considerat de prietenii apropiați drept un călător spiritual, scriitorul a sondat cu succes și alte tradiții cultural-religioase. A stat o vreme în India pentru a se imersa într-un alt spațiu de gândire, așa cum a întreprins călătorii ample în țările civilizate ale planetei. „Călător prin spațiile geografice și culturale ale lumii, călător pe calea tradiției răsăritene spre Universul viu, el parcurge – notează Anca Manolescu – drumul cuprins în Evanghelia după Ioan.” Această evanghelie i se potrivește de minune, atât sub aspect biografic, dar și conceptual. Autorul reușește să pătrundă adâncimea textului și să-l scruteze cu mintea și inima.

Unii dintre noi, obișnuiți cu exegeza de tip protestant, s-ar putea să ridicăm din sprânceană. De data aceasta exegetul ne poartă spre alte orizonturi. Marile pericope ale evangheliei ni se livrează în cheie spirituală, simbolică și, nu în ultimul rând, mistică. Textele sunt vii, iar viața lor este pusă în valoare de o hermeneutică diferită. Fără a face concesii limbii și contextului, Scrima reușește de fapt o tălmăcire strălucită. Este un fel de-a pune reflectorul asupra sensurilor fundamentale. Viața lui Isus este reconstituită cu meticulozitate, însă prezentată ca o narațiune fascinantă. Nu avem în față un manual, ci mai degrabă o lucrare devoțional-teologică. Adevăruri abisale sunt rostite în cuvinte simple și într-o coerență imbatabilă.

Viziunea lui Scrima este, cred eu, indispensabilă oricărui studiu avizat asupra Evangheliei după Ioan. Mai mult, aceia dintre noi care predicăm, vom găsi aici un adevărat tezaur de idei. Demersul este supraconfesional și nu se conformează unei anumite tradiții exegetice. Așa cum i-a stat bine mereu, autorul se aventurează aproape de unul singur în explicarea pasajelor, după ce și le asumă cu entuziasm. Explicațiile devin astfel ocazii de sfătuire și încurajare, momente în care suntem călăuziți cu discreție și har. Pentru oricine dorește o oază de prospețime și prilejul unei reflecții, această lucrare e alegerea potrivită.