Întrebarea săptămânii (20)

Din ce mi-am plămădit nestăvilita nebunie de-a trăi

Vârtejul meu de-avânt și dulcea sete de-a juca,

Când din pământ sorb numai fiere?…

Când văd mormintele șirag încoronate

Cu iederă ca niște frunți de-nvingători cu lauri

De ce-mi hrănesc scânteia mea de râs, de nu se stinge?

Și când cutreier blestematele ogoare, ce minune

Mă-mbată de visez că eu pășesc pe bolta unui cer?

(Lucian Blaga)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.