Întrebarea săptămânii (17)

Ce-ar fi să vedem și în politica românească oameni care trec prin vremuri grele fără să crâcnească, fără să caute platouri ferite, fără să se lepede de luntrea în care au pozat când vremurile erau line și funcțiile înalte? Ce-ar fi să vedem oameni care rămân loiali? Ce-ar fi să vedem oameni care nu se preschimbă la prima încercare și știu să tacă, lăsând faptele să vorbească în locul lor? Ce-ar fi să vedem foști miniștri, primi-vicepreședinți și parlamentari care nu își expun ulcerul și nu cred că  înlocuirea lor a tăiat în două mersul istoriei? Ce-ar fi să vedem, pur și simplu, oameni care fac politică fără să ceară, fără să pretindă și fără să bată artistic din picior? Ce-ar fi ca acești oameni să apară în public singuri, neînsoțiții de bust și soclu? Ar fi prea mult?

(Traian Ungureanu)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.