O frumoasă surpriză am avut zilele trecute. Profesorul Gordon Fee, vârful de lance al teologiei biblice penticostale, a fost din nou tradus în limba română. După ce ne-au fost oferite cărți precum Biblia ca Literatură și Exegeza Noului Testament, acum avem acces la Pavel, Duhul și poporul lui Dumnezeu (Casa Cărții, Oradea, 2010).
Apărută după 13 de la publicare, lucrarea lui Fee este o bună achizitie pentru teologia neoprotestantă în general și pentru pneumatologie în special. Probabil că vom asista în viitor la o reformulare, chiar revigorare a gândirii noastre în acest domeniu. Cu această carte ne apropiem – conceptual – de inima gândirii autorului.
Pasiunea lui pentru Pavel este dovedită și de vastul comentariu la 1Corinteni (nepublicat în românește). Aici însă își propune o viziune unitară, de ansamblu. Câteva idei-forță alcătuiesc, în opinia mea fondul ideatic al cărții.
1. Pneumatologia este centrul teologiei pauline. Spre deosebire de alți exegeți ai lui Pavel, autorul receptează învățătura despre Duhul Sfânt ca fiind axială.
2. Duhul este văzut ca și prezență divină, iar aceasta trebuie înțeleasă în sens tare, nu în sens impersonal și indefinit. Departe de a fi văzut ca o forță sau o influență, Duhul este privit ca Persoană. Tânjirea vechitestamentară după prezența lui Dumnezeu este actualizată în scrierile Noului Testament, iar Duhul Sfânt are tocmai rolul de a asigura această prezență. El este marea surprinză a Noului Legământ, iar Pavel subliniează acest lucru.
3. Rolul Duhului este vizibil odată cu inițierea creștină. Teologul numește aceasta intrare, cu sensul de debut al vieții spirituale. Este evident că întoarcerea la Dumnezeu nu ar fi posibilă fără lucrarea nemijlocită a Duhului. Dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci convertirea este discutabilă, iar ce urmează devine iluzoriu.
4. Duhul continuă să acționeze de-a lungul devenirii creștine. Fee are aici termenul de rămânere, cu referire la constanța vieții de credință. Citând abundent din epistolele pauline, autorul aduce detalii încurajatoare pentru o viață de biruință. Impactul Duhului în viața credinciosului nu se rezumă doar la convertire, ci trece dincolo de ea. Tocmai de aceea o împuternicire permanentă este mediul optim pentru o viață din belșug. Aici se include cu prisosință roada Duhului descrisă atât de plastic în Galateni.
5. Dubla implicare a Duhului în viața de credință: rugăciune și ofensivă. Primul concept are o conotație pozitivă, fiind modalitatea prin care noi intrăm în legătură cu Dumnezeu. Rugăciunea este astfel împuternicită și inspirată de Duhul. Mai mult, Duhul se roagă și el pentru noi cu suspine negrăite. Cel de-al doilea este un concept oarecum negativ, în sensul că se referă la provocările vieții creștine. Este vorba de acea crâncenă bătălie spirituală în care este implicat omul credincios. Și aici Duhul joacă un rol decisiv, deoarece conflictul nu este tranșat de puterea noastră, ci de călăuzirea divină.
Lucrarea se încheie cu o discutie despre darurile spirituale. O zonă sensibilă a pneumatologiei, dar pe care Fee o tratează echilibrat. Permanența darurilor este un fapt argumentat scriptural, cum și excesele sunt condamnate. Apoi urmează discuție despre Duhul Sfânt în contextul vremurilor din urmă. Duhul care pregătește Biserica, Duhul care conferă viziune liderilor, Duhul care pregătește evenimentele escatologice.
Consider că această apariție trebuie salutată. Sper ca ea să aducă o oarecare lumină mai ales acolo unde este (încă) neclaritate. Pneumatologia nu este o doctrină ușoară, dar Gordon Fee poate fi luat drept povățuitor.