Sub acest titlu (și siglă) se ascunde o întreagă generație. Sunt tineri sau mai puțin tineri, dar în orice caz aplicați la noile tehnologii. Mi-a plăcut sintagma și cred că-n bună măsură descrie o realitate. Nu mai putem modifica acest lucru, ci doar să-l evaluăm cât mai just cu putință. Dincolo de judecățile de valoare (dacă e bine sau rău), constatăm deocamdată că e inevitabil. Societatea se calează până la ultimul detaliu pe această nouă temelie. Realitatea virtuală devine inevitabilă într-o lume tot mai conectată și globalizantă.
Cu înțelegere și respect, aș face câteva mențiuni. Se adresează oricărui cititor care trăește în lumea reală, care e implicat în viața de zi cu zi în mod activ. Lovindu-se, într-un mod cel puțin utilitar, de internet și virtualitate, anumite precauții mi se par de bun simț. În primul rând, să nu ne luăm prea în serios: viața nu poate fi trăită exclusiv într-o manieră virtuală. Deși ne ajutăm cu aplicații și programe, totul nu poate fi suplinit. Niciodată o întâlnire într-o rețea de socializare nu poate avea savoarea unei întâlniri live. În al doilea rând, să fim realiști: riscul falsificării este mai mare în virtual. Dacă într-o relație față-în-față te poți da, cu ușurință, de gol, în cealaltă realitate poți prelungi suspansul. Aș spune că spațiul virtual devine, și din cauza aceasta, marea provocare a moralității. În al treilea rând, să fim încrezători: virtualitatea nu va anula realitatea fizică. Cel mult o va stâlci, îi va fura din nuanțe, dar nu o va anihila niciodată. Virtualitatea este doar o dedublare – adesea necesară – a propriei noastre existențe. Nici o contopire nu este posibilă, oricât de mult am evolua în această direcție.
Așadar. Să dăm LIKE și CLICK, dar să nu-i uităm artificialitatea. Pe zi ce trece numărul lor va crește, dar nu vom fi mai umani și nici mai îndestulați din această cauză. Va trebui să învățăm – într-un cadru deloc optim – să ne păstrăm propria individualitate și să ne dezvoltăm ca atare. Trebuie să reușim, altfel vom fi înghițiți de această lume ce ne propune o realitate în care, realmente, nu putem trăi. Viața, gândirea și flerul unui om nu pot fi mutate într-un calculator (deși mireasma acestora poate străbate până acolo).