Despre Gara din Ploiești este vorba. Dată în funcțiune în ultimul sfert de veac XIX, această gară a transformat Ploieștul într-un oraș cosmopolit și extrem de atrăgător. La un anumit moment a fost, am putea spune, chiar centrul lumii. Este vorba de anul 1877 când Alexandru al II-lea și Marele Duce Nicolae au venit (cu trenul, evident) la Ploiești, în contextul declanșării războiului Ruso-româno-turc.
În principiu, putem afirma că între 1872 și 1938, trenul a fost principalul mijloc de transport al familiei regale, iar Ploieștiul a fost zona cea mai tranzitată. Pe lângă fotografia alăturată, există încă multe altele ce atestă această realitate despre care se vorbește totuși puțin. Deplasările s-au întețit mai ales după stabilirea reședinței de la Sinaia, când membrii casei regale erau nevoiți să călătorească tur-retur spre București.
Ruta propriu-zisă era București-Ploiești-Galați-Roman, inaugurată la 13 septembrie 1872. Nu exista altă variantă, iar acest lucru făcea din Ploiești un oraș prosper. Istoricii nu exagerează deloc afirmând că aici s-au întâlnit Occidentul cu Orientul, uneori în cele mai fierbinți perioade ale istoriei. Industria hotelieră a cunoscut o expansiune fără precedent, iar locurile de agrament de asemenea.
Existau multe puncte de atracție în oraș, iar viața mondenă și o anumită aristocrație își făcea apariția. După ce s-au mai vinedecat rănile Primului Război Mondial, Ploieștiul a înflorit din punct de vedere economic și cultural. Să nu uităm că o parte dintre personalitățile acelor vremuri provin de aici sau au avut într-un fel legătură cu orașul. Exploatarea turistică a Văii Prahovei a contribuit și ea la vizibiliatea internă și internațională a acestui oraș. Industrializarea masivă accentuată după perioada regală este și ea o dovadă indirectă a poziției strategice pe care Ploieștiul a ocupat-o. Și când te gândești că totul a început de la o gară plasată pe un traseu important…