De mic, acasă, mi s-a spus că trebuie să fiu ascultător. Mai târziu, la școală, am auzit același lucru, asta dacă vreau să iasă ceva din mine. La biserică, sub alte auspicii, auzeam mereu despre ascultarea de Dumnezeu. Încotro mă întorceam, oricum o luam, acest subiect revenea cu regularitate în viața mea. Aveau să treacă anii să-mi dau seama că ascultarea nu este doar un gest, ci este o stare de spirit. Aveam să aflu – în sinusoida vieții – că nimic nu e mai profitabil decât a lua aminte la cele importante și în momente absolut obișnuite. Da, ați citit bine, pentru că, în textul biblic, adesea ascultarea corespunde expresiei „a lua aminte”.
Vă ofer, în această duminică, un pasaj biblic în care ne apare termenul. De fapt, este prima dată când facem cunoștință cu el. După ce împăratul Saul cade în neascultare aducând jertfa nepermisă (1Sam. 15.13-14), Domnul îi adresează cuvinte aspre de mustrare. Ca un fel de apogeu, împăratul îndărădnic aude următoarele cuvinte din gura lui Samuel: „Îi plac Domnului mai mult arderile de tot și jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele și păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor” (1Sam. 15.22). Pentru cuvântul ascultare, textul ebraic folosește qāšaḇ care se traduce prin „luare aminte”. Prin urmare, ceea ce-i impută Dumnezeu lui Saul nu este un exercițiu complex de ascultare, ci o pură (dar sănătoasă) luare aminte.
Întrebarea retorică ce străbate istoria monarhiei lui Israel ne uimește prin simplitatea și directețea ei. Pur și simplu, Domnul și-ar fi dorit ca împăratul să ia seama, să aibă o minimă reținere în fața unui gest care nu trebuia făcut. Nu-l chemase Dumnezeu să aducă jertfe, deci nu ar fi trebuit să cadă sub nicio formă. Nu era vorba de chestiuni interpretabile, de subtilități metafizice. I se ceruse doar să fie treaz și să aibă luciditatea momentului. Iar el, împăratul, tocmai acest lucru nu-l are.
Dar noi cum stăm? Față în față cu revelația Scripturilor, trăind în vecinătatea adevăratelor principii, luăm noi seama?! Nu de alta, dar există mereu un timp al examenelor. În circumstanțe obișnuite de viață, suntem expuși la presiuni de tot felul. Le vom încălca? Ce bine-ar fi dacă ne-am ține tari, puternic ancorați în Cuvântul lui Dumnezeu.