Gândul de duminică (26)

G

Dumnezeu apare în diferite ipostaze de-a lungul Scripturii Una dintre ele o putem numi: imaginea Dumnezeului care dă înapoi îndoit. I s-a întâmplat lui Iov, după ce a pierdut totul și a trăit cea mai mare dramă a vieții sale (Iov 42.10). În bunătatea și mărinimia Lui, Cel Preaînalt îi oferă lui Iov dublu. În ultimii săi ani de viață a avut mai mult decât avusese înainte, pentru că Dumnezeu este generos. Nu a fost pentru că a meritat, nici pentru că era perfect, ci pentru că niciodată El nu se dezice. Mărturia lui Iov a fost, în felul acesta, mult mai puternică. Dacă nu i s-ar fi întâmplat nimic, Iov ar fi fost considerat un om drept și bogat, dar cam atât. Acum însă, după ce trecuse cuptorul, caracterul lui Dumnezeu strălucea mai bine în viața copilului Său. Tot El îl binecuvântase și înainte, dar binecuvântarea de la urmă o depășea în grandoare pe prima.

Același Dumnezeu care ia uneori totul, poate să dea nu doar ce a luat, ci încă o dată pe atât. Este încurajator să citim aceste lucruri și, mai ales, să medităm asupra lor. În cea mai neagră împrejurare, când parcă ni s-au înecat corăbiile, este vital să știm ce poate Dumnezeu. Nu trebuie să facă așa cum gândim noi, dar faptul acesta nu trebuie să ne diminueze speranța. În raport cu suveranitatea Lui, omul poate să spere și să se roage. Sunt două privilegii pe care le avem la îndemână și de care putem uzita. În mod sigur, El ne va surprinde cum nu ne putem noi aștepta. Pentru că e Dumnezeu, El va fi mereu deasupra presupunerilor și dorințelor noastre. Va orchestra lucrurile în așa fel încât totul să lucreze spre bine. E acel bine pe care nu-l vedem la început și pe care, uneori, nu-l înțelegem niciodată. Faptul acesta nu-l modifică totuși, ba dimpotrivă îl face mai interesant și misterios. Cine altul decât El dublează binecuvântările noastre?! Cine acceptă să Îi punem cele mai sincere și dureroase întrebări pentru ca apoi să o ia cu noi de la început?! Fie ca reverența noastră în fața Lui să crească, fie ca închinarea noastră să fie tot mai profundă – în fiecare zi.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.